Imediat după fluierul de final al finalei Europa League, spaniolii s-au înghesuit la ieșire. La ieșirea de pe stadion, din București și din România. Probabil beți ori euforici, au uitat că sunt 25.000, așa că au început să vocifereze la aeroport: „Avionul! Eu vreau să vină! De ce nu vine?”, strigau în cor fanii Athletic Bilbao, supărați că le întârzie trancariciu’ zburător. În cele din urmă, au tras linie și au notat că România e o țară din lumea a III-a, doar pentru că nu pot trece toți odată de check point la aeroport și nu se pot îmbarca simultan.
Câtă dreptate au, mai ales că au bătut și băut atâția kilometri pentru a ne spune asta. Suntem din lumea a III-a din moment ce le-am permis să se îmbete prin tot orașul și să orăcăie zeci de ore. Într-un stat civilizat, cum probabil e la ei, își susțineau echipa pe mutește, pentru a nu deranja mulțimea dezinteresată de fotbal. De asemenea, tot din lumea a III-a facem parte și pentru că am blocat zeci de străzi, am mutat mașini și am început să ne prostim în spaniolă pe stradă, ca să se simtă ei bine. Atâta zel de lume a III-a am avut, că mai trebuia să schimbăm și ora României cu cea a Spaniei, să nu fie deranj cerebral. Și când au plecat de la stadion ori din Centrul Istoric, tot de lumea a III-a am fost, permițând suporterilor să arunce PET-uri, hârtii și alte gunoaie pe jos. Neam de traistă, perdónanos!
S-au deranjat și jurnaliștii, așa penibil și stângaci, să vă îndrume prin oraș. Au vorbit spangleză-româneză de dragul vostru, mai ceva ca în lumea a III-a. Până și publicațiile sportive, precum Gazeta Sporturilor, și-au schimbat materialele, preferând să scrie 24 de pagini, majoritatea în spaniolă, despre finală. Doar așa, de reduși ce suntem.
Ne bucurăm că ați venit, iar data viitoare să fiți voi mai de prima lume.
