Miroase aţâţător a fleică şi a mici perpeliţi pe grătar. Grasu’ îşi umple plămânii cu fum şi întoarce, tacticos, câte o ciupercuţă lăsată şi ea la afumat. Broboane mari de sudoare i se preling, din creştetul gelat, pe urechiuşele prinse de capul cu ceafă groasă şi coboară lin la vale, pe spatele cât o bibliotecă de comună fruntaşă, potolindu-se de abia înăuntrul pantalonilor scurţi din plasă neagră. L-a prins soarele peste tot, mai puţin în zona gâtului împodobit cu un lanţ din aur de mărimea modestă a unui colac de WC.
Iubita stă pe pătură, la soare, mănâncă seminţe decojite, că alea negre îi strică unghiile, şi citeşte ultima carte furată de la coafor, un bestseller de Danielle Steel. Ea e intelectuală, nu ca proasta de Vivi care citeşte numai pliantele de la metrou şi testele de sarcină. O trece un fior de plăcere ori de câte ori scoate cartea din geantă în locuri publice. Şi unde mai pui că subliniază cu pixul cuvintele pe care nu le înţelege, chipurile pentru a le căuta mai târziu în DEX, ha, ha, ha! Cine pustiului nu ştie în vremurile astea ce înseamnă irefutabil???? Doar aşa a fost şi ea cândva…
Deodată, dinspre copacii îngropaţi în pungi de plastic, hârtie igienică, cutii goale de bere şi oliţa unui puşti de 2 ani, se aude, tânguită ca un bocet la o înmormântare la sat, o manea de-ale lui Salam. Te iubeeeeesc din corason!!!! Pentru Grasu’ nimic nu e mai incitant decât o femeie cu parfum de mici, iar iubita crede că Salam e un fel de Coelho muzical. Danielle Steel şi-ar băga acrilica în gât dacă ar auzi ce profund e amorul când îl descrie frumos mirositorul Salam.
Cu simţurile stârnite de literatură, salamuri şi-alte cărnuri stătute în fum, cei doi decid să-şi consume pasiunea imediat după Loganul alb, între pătura ălora cu număr de Prahova şi cortul unor fraieri care mănâncă brânză cu roşii la iarbă verde, pfiuu. Salam boceşte apoteotic, pasiunea se linişteşte şi peste pădurea tulburată se lasă un postludiu cu miros proaspăt de grătar, dând naştere unei scene idilice desprinse exact din Sandra Brown.
Cine poate spune că astăzi literatura nu se mai întâlneşte cu viaţa? Chiar şi în spatele unui Logan, suferinţa dragostei e la fel de intensă şi de nemuritoare ca pe bancheta din spate a unui bolid neapărat alb…
