Vara asta, România s-a confruntat cu un fenomen rar întâlnit în spațiul carpato-danubiano-pontic: incendii de vegetație. Eveniment care nu s-a mai petrecut la o astfel de scară de la „mâna criminală”, cum zic pompierii, a lui Burebista. Care a stricat bunătate de vie!
Mai întâi vreau să fac niște clarificări. Am ales titlul ăsta pentru că am vrut neapărat s-o bag p-aia cu spațiul CDP, deoarece întotdeauna am zis că sună bine și vreau să pară că folosesc denumiri ’telectuale. Apoi, mi se pare de lăudat faptul că un popor majoritar, din păcate, habotnic declamă cu seninătate că are rădăcini homosexuale,
pentru că, nu-i așa, românii se trag din Traian și Decebal. Între noi fie vorba, ar fi fost foarte tare să fie pe invers, la propriu. Adică să fim un popor de lesbieni, cu părinți întemeietori precum Traiana și Decebalina. Nu în ultimul rând, metodele prin care autoritățile au purces la stingerea incendiilor au fost cel mult din perioada lui Deceneu. Ard hectare întregi de pădure și tu ce faci? Vii cu un elicopter banal și arunci cu saci cu apă. Imaginați-vă că o clădire de 10 etaje ar fi în flăcări și eu m-aș duce să micționez pe ea în speranța că voi învinge flăcările. Iar eu când beau bere am un jet care l-ar face gelos și pe Chuck Norris. Dar nici dacă mi-aș uni puterile urinare cu Norris n-am putea să stingem un astfel de incendiu, cred. E ca și cum același Chuck Norris ar pilota un elicopter deasupra clădirii în flăcări, iar eu aș arunca prezervative cu apă peste flăcări.
În concluzie, eu cred că băieții ăia cu sacii sunt piromani. Metoda lor nu numai că n-are sorți de izbândă, dar, până să ajungă la ea, s-au uitat zile întregi la foc și ce frumos se extinde. În condițiile în care nu prea mai avem păduri, în mare parte din cauza lui
Cherestoy Attila, care a considerat că dacă codru’ e frate cu românul, e și el dușman pentru ungur. Apropo, era să uit, un elicopter din ăla special e mai ieftin decât un referendum.