În Jurnalul național au început să scrie și vitele. Dacă nu credeți, citiți-l pe Nicolae R. Dărămuș, un strălucit scriitor, omagiat cum se cuvine în scara lui de bloc de către administratorul și contabilul Asociației de Proprietari. Într-un articol dorit vitriolant, dl Dărămuș își imaginează, cu un talent ieșit din comun, dialogul dintre… un crocodil și o gazelă. Crocodilul e vexat de un articol apărut în Dilema veche, semnat, cum altfel, de Andrei Pleșu. În rolul gazelei s-a distribuit, cu un încântător amor de sine, dl Dărămuș. Crocodilul, deși atins la fibra sensibilă de critica dlui Pleșu – care, pe scurt, îl consideră un animal inutil și dizgrațios, o greșeală impardonabilă a Creatorului –, are totuși tăria interioară de a recunoaște, faţă de păltinișean, că „nu scrie rău”. Gazela însă, invers decât ar recomanda-o specia, este culmea agresivității. În opinia acestei ființe așa-zis suave, dl Pleșu este burtos și straniu, are chipul acoperit cu o imensitate păroasă – ca și ochii de altfel – este lacom și puturos, mănâncă de trei sau de patru ori pe zi, niciodată deplasându-se, așteaptă întotdeauna să fie servit și doar în cazuri extreme își deplasează burtoiul până la frigider… Atât de în contra firii este dl Pleșu, văzut prin ochii gazelei din ferma motanului Felix, încât nu se putea să nu apară fireasca întrebare: de ce dracului l-a mai creat Dumnezeu: „Mă întreb eu de data asta, cum să fie un astfel de individ, gras, comod, lenevos, lacom, nesătul, ascuns şi, culmea obrăzniciei!, pe deasupra şi sfătos nevoie mare, creaţia bunului Dumnezeu?!”.
Și totul s-a-ntâmplat pentru că în Jurnal, vai!, are dreptul să scrie orice vită, cum singur o recunoaște distinsul Dărămuș: „…mi-am lăsat «gazela» să zburde liberă pe tastatura laptopului, cu rezerva că erbivorul putea să se înşele, conchizând fără să fi citit întreaga filozofenie din Dilema veche”.
Adevărul a ajuns la capătul dezbaterii publice referitoare la cel mai bun conducător pe care l-a avut vreodată România (mă rog, Adevărul ne face concesia de a se restrânge la ultimii 85 de ani, lăsându-l, deocamdată, neatins pe Decebal). Lucru oarecum previzibil după nenumăratele foiletoane nostalgice care l-au conturat ca pe un neîndoios erou pozitiv, acest neasemuit conducător este Nicolae Ceaușescu. Acum că am lămurit asta, cred că Adevărul ar putea muta dezbaterea pe cel mai bun ministru al Învățământului din toate timpurile. Punem pariu că Spiru Haret n-are nicio șansă în fața inegalabilei Suzana Gâdea?
