Pentru cei care se roagă, seară de seară, la icoane să le dea pronia cerească zile cât să depună şi ei la catafalcul lui Ion Iliescu măcar un trandafiraş sau doi, avem două veşti. Aia rea e că Ion Iliescu e sănătos tun, deci respectivii trebuie să mai bage şi nişte mătănii ori un post negru, ceva, ca să le fie ascultate rugăciunile. Aia bună e că Năstase, în schimb, nu se simte prea bine. După cum au putut afla participanţii la lansarea cărţii lui, „Exerciţii de libertate”, fostul premier e grav bolnav. Şi-a descoperit, stând la puşcărie, simptomele unei noi maladii contemporane: pierderea libertăţii.
Deci omul n-are gastrită, nici nu i s-au umflat prostata, pipota sau ficatul şi nici nu i s-au atrofiat ouşoarele alea multe, cum li se întâmplă, de obicei, şmecherilor trimişi după gratii, ci şi-a pierdut libertatea. Dar tot Năstase recunoaşte: şi-a îngrădit singur libertatea. Aşa cum împătimiţii după mahoarcă trag în piept ca bezmeticii, deşi doctorul le zice să lase ţigara, cum alcoolicii ajung să bea şi parfumurile nevestei ca să-şi potolească setea de grade, aşa şi Năstase şi-a bătut joc de libertatea lui, încercând să ascundă faţă de cei dragi lui „suferinţele, umilinţele şi trădările acestor ani”.
Şi dacă încă nu vi s-a umplut curul de lacrimi la auzul unor asemenea cuvinte măreţe, bolnavul Năstase mai are şi altele, i-auziţi: „Descopăr cu neplăcere că România a început să fie un fel de cuib de cuci, în care pacienții se bat între ei, izolându-se de lumea din afară”. Zguduitor, este? Bine, chestia aia cu cuibul de cuci cred că i-a fost inspirată de experienţa din închisoare, că unde în altă parte să mai găsească el atâţia cuci la un loc?
Dar Năstase, aşa bolnav cum e, nu se dă bătut în faţa cumplitei maladii caracterizate, între altele, de bufeuri sub duş şi de apariţia unor chestii în formă de gratii în faţa ochilor, dimineaţa, pe stomacul gol, ci încearcă să se vindece. El i-a anunţat, prin intermediul fiului său Andrei, pe participanţii la lansarea noii sale cărţi, „Exerciţii de libertate”, că practică intens astfel de exerciţii, ca să stopeze simptomele bolii. Uite, mă, vezi cum se cunoaşte omul cult, intelectualul fin? În loc să tragă de fiare ca toţi mârlanii ăia de prin puşcării, în loc să facă brandul mare şi să se grozăvească pe urmă cu muşchii lui, Năstase face exerciţii de libertate.
Adică nu flotări, nu genuflexiuni, nu Pilates, ci exerciţii de libertate, care nu întăresc muşchii – nici măcar pe ăia ai gâtului, zdrobiţi de glonţul sinucigaş, cum am văzut eu la Antena 3 în reconstituire – ci sufletul. Ce păcat că nu se organizează un concurs de culturism şi pentru ăştia care, aflaţi în cantonament la Jilava, bagă ca MiG-u’ exerciţii de tonifiere a libertăţii, că sigur Năstase ajungea Mister Olympia la capitolul ăsta şi-i surclasa net pe anemicii ăia de Camus, Sartre şi alţi sportivi care au încercat şi ei să tragă de libertate.
De asemenea, sunt convins că Adrian Năstase se va vindeca, până la urmă, de maladia cumplită care l-a pocnit tocmai când era şi el mai milionar în dolari. Cu puţină bunăvoinţă din partea arbitrilor judecători, el ar putea ieşi din cantonament la anul, cu moralul întărit şi convingerea că va fi iarăşi ce-a fost şi mai mult decât atât. Evident, abia atunci va începe adevărata lui carieră politică, n-aţi văzut că toţi liderii supremi, de la Hitlerică la Pingelică, au făcut mai întâi şi un stagiu la mititica, înainte să ajungă la putere? Aşa că n-ar fi rău ca, în perspectiva viitorului luminos care i se arată în faţă, Adrian Năstase să înceapă deja să scrie o carte referitoare la experienţele şi la frământările lui interne din puşcărie. Carte care să se numească, evident, „Mein Kramp”.
