Am o reprezentare nebuloasă a corpului femeii. Individa cu trei sâni inventată de Emil Brumaru mi se pare întru totul verosimilă. După cum nu m-aş mira să existe femei care să aibă în loc de sex o stea de mare – ca într-o povestire fantastică a lui A. E. Baconsky.
Am mai văzut şi eu, de-a lungul vieţii, câte o femeie goală, dar anatomia feminină a rămas pentru mine o problemă neelucidată, un fel de „foşnire de mătăsuri”. Odată, într-un tren, în plină noapte, cu faţa ascunsă voluptuos sub pardesiul atârnat alături, am simţit că femeia de alături, care mă uimise cu frumuseţea ei câtă vreme lumina fusese aprinsă, îşi atinge semnificativ piciorul de piciorul meu. Carnaţia paradiziacă a coapsei necunoscutei şi mai ales complicitatea stabilită prin întuneric m-au electrizat. Mi-am dat seama însă în curând că nu era vorba de piciorul femeii, ci de un geamantan de piele, pe care ea îl lăsase să-i marcheze locul, în răstimpul în care se afla la vagonul-restaurant. Veşnicele discuţii dintre bărbaţi pe tema designului ideal al picioarelor femeii mi s-au părut atunci inutile.
Năzăriri ale corpului femeiesc mă întâmpină peste tot, de dimineaţa până seara. Salcia plângătoare din grădina mea are mai multă feminitate, pentru mine, decât Jennifer Lopez. Îi mângâi mlădiţele unduioase ca pe nişte şuviţe de păr în care m-ar îngropa o femeie aplecată asupra mea. Dacă am de ales între a bea din sticlă sau din pahar, beau întotdeauna din sticlă, care-mi dă senzaţia difuză că sug dintr-un sfârc generos. Până şi momentul în care introduc un CD în fanta primitoare a computerului mă înfioară, cu sugestii inavuabile.
Moda bluzelor scurte, care lasă buricul domnişoarelor dezgolit, mă face (nu pot evita rima) fericit. Dacă le ceream eu femeilor, oricât de politicos, să-mi arate acea fâşie de burtă (de o imensă importanţă strategică în viziunea oricărui seducător), sunt sigur că ele m-ar fi acoperit de ocări şi mi-ar fi dat şi cu poşetele în cap. Şi iată că, fără să mişc vreun deget, ceea ce nu îndrăzneam să le cer ele au şi făcut, cu o generozitate princiară.
Pe timpul lui Ceauşescu era foarte greu să ajung să văd zone interzise din anatomia femeii. Îmi aduc aminte că, student fiind, mi-am cumpărat un binoclu cu care urmăream, de la o fereastră a căminului studenţesc „Carpaţi”, cum se schimbă, înainte de spectacol, balerinele de la Teatrul „Constantin Tănase”, într-o încăpere cu ferestre fără perdele. Colegii mei de cameră mă implorau să le dau binoclul întâi lor şi, când îmi venea rândul, frumoasele dansatoare, cercetate de atâtea priviri, nu mai aveau nicio prospeţime.
O colegă a mea, Miruna Ionescu (care făcea cronică de teatru), m-a păcălit odată usturător. Purta o fustă lungă până la glezne şi eu i-am 25 de lei ca să şi-o ridice şi să-mi arate picioarele până la genunchi. Ea mi-a luat banii şi s-a executat. Prinzând curaj, am revenit şi i-am dat 50 de lei, dar ea, în loc să meargă cu dezvăluirea mai departe, mi-a arătat picioarele de jos şi până la genunchi… de două ori!
P. S. Domnul Eugen Ciortan mi-a trimis (primul) propuneri pentru „Dicţionar neconvenţional”. Toate se bazează pe jocuri de cuvinte ingenioase, dar puţine au umor. Iată-le pe cele care îmi plac şi pe care le voi include în dicţionar: abolire – sănătate perfectă, a candida – a face pe nevinovatul, a copili – a bea împreună cu cineva, a încolona – a băga la colon, teleleu – leu aflat la mare distanţă.
