Când auzea de cultură, lui Göbbels îi venea să scoată pistolul. Pentru că n-are pistol, Andrei Marga face și el ce poate: scoate pantoful și bate cu el în masă, ca idolul său nemărturisit, Hrușciov, doar-doar or pricepe și „intelectualii lui Băsescu” că altă făină se macină acum la moara ICR.
Alde Pleșu și Cărtărescu au priceput și nici n-au dat pe la Salonul de carte de la Paris, în schimb niște colegi de-ai lor, intelectuali români din Franța, s-au gândit să-i facă o glumiță lui Marga, așa că și-au tras niște măști de pleși și cărtărești pe ochi și au venit la Salon.
Preocupat de problematici serioase, precum sentimentul românesc al ființei nesimțite, înfundarea țevii de retur la calorifer sau angajarea rudelor de gradul I, II și III în instituțiile mioritice de incultură, Marga n-a gustat însă gluma travestiurilor, deși, dacă ne amintim bine, și lui îi plăcea, pe vremuri, să se îmbrace în”„Andrei Mureșanu” – dar, ce vreți, unii oameni când îmbătrânesc devin posaci. În consecință, distinsul filosof a dat un telefon pe firul scurt și imediat în standul românesc de la Salonul de carte parizian s-a înființat un ploton de jăndari care i-a umflat, curat neconstituțional, coane Mărgică, pe protestatari.
Ceea ce, cu siguranță, nu știți, dar reporterul nostru deghizat în cititor de almanahe a aflat, la fața locului, e că jandarmii nu erau jandarmi francezi, ci mineri români! Se pare că inițiativa aducerii lor ar fi fost luată de Marga după ce a primit sfatul competent al lui Ion Iliescu. „Da, domnul Iliescu ne-a sunat azi-noapte, să ne spună că e mare nevoie de noi în Franța, a precizat unul dintre falșii jandarmi, fost miner la Petrila. Când am auzit că e rost de bătut intelectuali, nici n-am mai stat pe gânduri! Oricum, noi suntem șomeri și tot n-aveam ce face, așa că am zis bodeaproste de invitație și chiar i-am fript una pe ceafă lu fiu-meu, care se plângea că nu ne dă Useleul de muncă, așa cum ne-a promis. Uite, bă, că ne dă, i-am zis io și m-am grăbit spre Paris.”
Falsul jandarm aflat lângă interlocutorul nostru a ținut să se bage și el în seamă: „Frățîcă, io de 22 de ani așteptam momentul ăsta. Am mai bătut io mulți la viața mea, am dat în ei ca-n sac de box, dar nu e, dom’le, ca atunci când dai într-un intelectual! Capul de intelectual sună altfel când îl crăpi, sună a plin, a glagorie, nu e ca al oricărui puturos de asistat pe care-l bați în cârciumă că face gălăgie!”.
Un alt jandarm s-a grăbit să-l completeze: „Pe 14 iunie i-am bătut cu bâta mea pe Marian Munteanu, pe Petru Creția și pe încă vreo doi lideri țărăniști. Ei, vă dați seama și dumneavoastră: colecția mea de intelectuali bătuți măr ar fi fost incompletă fără Cărtărescu și Pleșu! Aș fi vrut să-l bat și pe ăla cu masca lui Patapievici pe moacă, însă a fugit, al naibii, și, fiind înghesuială, nu l-am mai putut prinde. Dar nu-i nimic, eu sper din toată inima ca foarte curând, cu ajutorul Domnului (Ponta sau Antonescu, să vedem care din ei ne cheamă primul), o să-l pot bate zdravăn și pe adevăratul Patapievici și nu la Paris, ci chiar la București!”.
Exclusiv online
