„Doamnaaaa mama lui Victor!”, urlă micuțul Crin în fața unei clădiri mari și impozante de pe Bulevardul Victoriei din București. „Doamna mama lui Victoooor!”, și mai tare. Urlă așa tare Crin că se trezește și el, nu doar cartierul.
De la o fereastră se distinge o siluetă și Crin o confundă cu mama lui Victor. Nu vede bine înainte și de multe ori confundă dreapta cu stânga, viitorul cu trecutul, regresul cu regretul. „Doamna mama lui Victor! Victor a fost rău cu mine!”, se aude până-n parcul Herăstrău. Niciun răspuns de la silueta din geam, așa că prichindelu-și începe monologul:
„Mi-a promis că nu se mai joacă cu Traian, și l-am prins pe când îmi dădea cartonașele cu justițiari și eroi. Erau cartonașele mele și acum nu mă mai bagă seamă, ba mi-a zis că vorbesc și mult… ca televizorul! Și azi, când m-am dus cu Dănuț la el să-i cerem socoteală, ne-a zis cuvântul cu F! Da, pe Dănuț l-a făcut cu F! Felix, da! Eu îmi vreau cartonașele și jucăriile înapoi că nu mai vorbesc cu el. Să-i spuneți să nu mai vină lângă a treia antenă de la blocul meu să ne jucăm, că nu-l mai primim. Să se ducă la Blocul B1, unde stă Traian, să se joace acolo la groapa de nisip! Sărut mâna… A, să nu uit: o să-i aduc înapoi și perna primită cadou!”, spuse Crin, plecând repede spre Antipa, unde obișnuiește să hrănească girafa din fața muzeului.
