Fanii de pe feisbucu lui Meme au aflat cu uimire că în lume mai sunt și alte echipe care joacă fotbal – de exemplu, Legia Varșovia.
În lipsa părintelui suprem, aroganța din loja Stelei a fost transferată cu repeziciune către banca tehnică, acolo unde Meme și Reghe abia dacă o văd pe Barcelona mai bună ca echipa lor.
La cum vorbesc prin conferințele asistate de suporteri deghizați în jurnaliști, ai impresia că vestiarul Stelei e ticsit de neymari și fabregași, gata să nimicească orice echipă pe o rază de juma’ de Europă.
Înaintea meciului cu Legia, Meme avea aerul unui Himmler în călduri, disperat să-și trimită trupele de SS-teliști să le ia beregata polonezilor, pentru ca apoi să-și trâmbițeze victoria până la Londra, de unde Wenger, Mourinho și Villas-Boas i-ar fi răspuns prin sms-uri umile: please, don’t kill us!
„Nu multe echipe sunt agresive ca noi“, se lăuda același ipochimen. Ușurel, măi rottweilerilor, măi pitbullilor, măi doberman pinscherilor!, că speriați lumea și se retrage din Liga Campionilor.
Băieți deștepți, ăștia de la Legia le-au întreținut dâmbovițenilor cultul personalității – pe principiul „spune-i prostului ce vrea să audă, nu că e prost“ – și au venit la București deghizați în victime sigure, întrebând unde e auschwitzul lui Meme, ca să-și lase și ei hainele peste noapte.
Pe teren, polonezii au lăsat modestia de-o parte și s-au pus muncitorește pe treabă, luând la rindeluit gleznele fine ale brazilienilor de pe Copacabana, care se așteptau să dea numai craci și foliaseci, în aplauzele superioare ale fanilor, cărora nu le mai ajungeau monoclurile ca să-i vadă pe neînsemnații adversari.
La final, clișeul de serviciu: pentru binele fotbalului românesc, sperăm ca Steaua să se califice, nu?
