Trebuie să fim conştienţi că tot ce se întâmplă pe Pământ se datorează influenţei Soarelui. Repartizarea inegală a căldurii sale a dus la apariţia regnurilor, raselor, genurilor şi a oricărei împărţiri categoriale ne-o mai veni în minte. Pe lumea asta există, simplist spus, oameni cinstiţi şi oameni hoţi. Predilecţia spre corectitudine ţine tot de acţiunea solară şi se duce spre apogeu în regiunile nordice, scăzând treptat şi dramatic pe măsură ce coborâm cu indicatorul spre Sud.
După cum ştim cu toţii, România nu e o ţară nordică; barometrul hoţiei indică la noi valori ridicate, vorbim de unul virtual, desigur, cele meteorologice fiind puse la mare înălţime, să nu se fure. Înainte de ’89 se practica mica şterpeleală aproape generalizată, oamenii muncii plecând acasă cu sacoşa încărcată după posibilităţile fiecăruia; de la preţioasele produse alimentare şi până la şuruburi inutile, că nu se ştie când or trebui la casa gospodarului de la bloc. Era ceva pentru care ne scuzam faţă de noi înşine prin penuria acerbă şi lipsa posibilităţii de alegere. În avântul imediat postrevoluţionar şi în lipsa organelor legii s-a trecut la o furnicăraie distructivă, furnicile devenite brusc termite devorând toate obstacolele apărute în cale, de la sistemul de irigaţii până la trandafirii comunişti din parcuri.
Dacă populimea năstăsiană s-a delectat cu sustragerea diferitelor nimicuri mai mult sau mai puţin sclipicioase, nou botezata “clasă politică” s-a ocupat de lucruri serioase şi care au meritat osteneala. E drept că tradiţionala ciordeală a trecut la forme rafinate, specifice inovatoarei filozofii a “ingineriei financiare”. Furtului din bănci i s-a spus “credit neperformant”, jefuirii populaţiei naive “fond de investiţie”, iar infractorul obişnuit s-a upgradat la calitatea de “investitor strategic”. Licitaţiile de faţadă, privatizările frauduloase, distrugerea activelor Statului s-au înscris şi ele în categorii ca “restructurare” şi “recapitalizare”, cu participarea tâlharilor deveniţi specialişti în economia de piaţă. În timp ce furnicile stăteau la coada dragă lor pentru a-şi dona economiile în speranţa îmbogăţirii peste noapte, de partea cealaltă a zidului greierii scoteau banii cu sacul şi la adăpostul steagurilor cu “Nu ne vindem ţara!”
Dar, cum spuneam, toate astea s-au întâmplat din cauza intensificării activităţii solare, cu efecte devastatoare asupra scăfârliei denumite “omul simplu”. Care şi astăzi poate să creadă că Dan Voiculescu şi-a creat imperiul multimiliardar din muncă şi afaceri cinstite, fără nicio legătură cu bronzul lăsat pe pielea lui de insistenţa astrului tutelar. Fanii “Profesorului”, nu puţini, beneficiari ai ciocanului solar aplicat intens pe căpăţână, sunt din cei convinşi că prădătorul naţiei e veneticul Patapievici, cu al său metru pătrat cumpărat simbolic la Roşia Montană, şi nu distinsul investitor creator de locuri de muncă pentru popor.
Localizarea geografică nu ne-o mai poate schimba nimeni, poate doar întâlnirea mereu amânată cu Nibiru. Singura şansă de orientare a României spre Nord e crearea în timp a unei Justiţii populate cu oameni bine dotaţi în alifii protectoare. Atât împotriva arderilor prielnice, cât şi contra oricărei tentaţii de falsă popularitate într-o ţară atrasă de baladele haiduceşti. Iar cei aleşi pentru asta să fie din aceia cu pielea sensibilă şi ferită de radiaţii nocive. Să nu uităm că toţi suntem rezultatul unei determinări solare şi că, poate deloc întâmplător, Al Capone a fost italian, iar Eliot Ness norvegian.
Exclusiv online
