Săptămâna trecută am discutat cu profesorul Nicolae-Victor Zamfir, liderul proiectului ELI-NP – așa-zisul „laser de la Măgurele” – , despre ce înseamnă mai exact acest proiect pentru România, dar și despre alte aspecte ale cercetării din fizică de la noi. În această a doua parte, vorbim despre celelalte proiecte de la IFIN-HH.
Ați lucrat de-a lungul carierei dumneavoastră la institute de cercetare prestigioase cum ar fi cel din Köln sau cel de la Yale. Ce v-a determinat să vă întoarceți în România?
Faptul că am fost atașat de acest loc. În adolescență am ales fizica în ideea că merg la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele. Sigur că schimbarea din 1989 a creat noi perspective: și perspective sumbre, de a ține o familie cu doi copii cu o leafă de fizician în perioada de tranziție, dar și perspectiva de a lucra în laboratoarele mari ale lumii, care, sigur, a fost atractivă. După ce au terminat copiii școala și au plecat de-acasă, rostul meu a fost în continuare legat de locul pe care l-am îndrăgit și de convingerea că acel loc avea potențialul să devină un centru mondial.
Bănuiesc că v-au ajutat și relațiile pe care le-ați stabilit cu alți cercetători de la laboratoarele din străinătate unde ați lucrat.
Da, deci, în momentul în care a început să se discute ca acest proiect să fie la Măgurele, primul lucru pe care l-am făcut a fost să dau mesaje în toată lumea. I-am rugat să vină să stabilim ce să facem cu acest proiect și au fost peste o sută de cercetători din toată lumea care, în decursul câtorva workshopuri și simpozioane, au lucrat la cazul științific. El nu a fost elaborat doar de cercetătorii de la Măgurele. Fiind vorba de un centru european, el trebuie să se adreseze cercetătorilor europeni, dar nu numai. A fost un avantaj că i-am cunoscut pe toți cei care au venit și au răspuns chemării. De fapt, acesta a fost unul dintre factorii care au făcut ca România să primească aprobarea pentru construirea centrului de aici – suportul comunității științifice internaționale. Au zis: „Cei de la Măgurele sunt capabili să o facă!”.
Fostul ministru Funeriu zicea că proiectul ELI-NP nu ar fi reușit fără „echipa excepțională de la Măgurele”. Credeți că actualul sistem de învățământ vă poate oferi oameni care să continue efortul făcut de membrii actuali ai echipei de cercetători pe care o conduceți?
Nu, dacă nu se schimbă ceva. Cred că o parte din problemă sunt și elevii, nu e neapărat doar vina sistemului. Problema este că științele exacte sunt alese ca viitoare carieră din ce în ce mai puțin pentru că mentalitatea multora în societate este că nu-ți asigură mijloacele pentru un trai decent. O mentalitate complet greșită. Acum, ca fizician, poți să câștigi decent, poți să umbli prin lume la centre de cercetare, iar tuturor celor care sunt aici le place mult ceea ce fac – acesta e un avantaj extrem de mare când lucrezi în cercetare. Perspectiva de a avea un centru european sperăm să atragă din ce în ce mai mulți tineri care să-și aleagă această carieră academică și nu numai. Evident că și sistemul de învățământ ar trebui îmbunătățit. Perioada de tranziție a produs prea multe schimbări, una după alta. Sunt zăpăciți și copiii, sunt zăpăciți și profesorii, suntem zăpăciți și noi care-i așteptăm pe tineri să vină în rândurile noastre. Vă spun însă, unii absolvenți de la Facultatea de Fizică și de la Universitatea Politehnică nu diferă cu nimic de absolvenții din alte universități din Vest. Avem doctoranzi și doctori care sunt la nivelul colegilor lor din străinătate.
O parte din problemă este, cred, și starea precară a populației când vine vorba de educația științifică. Cum credeți că s-ar putea îmbunătăți acest aspect?
La școală, fizica ar trebui să se învețe mai bine, iar acest lucru depinde de educatori. Trebuie să-l atragi pe copil să-și explice lumea înconjurătoare, nu neapărat cu teorie și ecuații. Și acelea sunt necesare, dar la un nivel de educație medie e mai bine să știe care-i diferența dintre fulger și tunet, apropo de o emisiune de la Antena nu-știu-care. Apoi mass-media să nu umfle cu pompa impostori. Asta îndepărtează cercetătorii decenți, care nu pot să concureze cu impostorii de la televizor care spun că au făcut descoperiri de premiul Nobel. Mass-media poate să promoveze rezultatele și munca decentă, care e la nivelul oricărui laborator din lume.
Ce alte proiecte interesante mai pregătește IFA, pe lângă ELI-NP?
Politica noastră este să avem acasă o cercetare foarte bine pusă la punct și să fim parte a marilor proiecte europene. Suntem implicați în CERN, ELI-NP și FAIR, iar acasă avem dezvoltate fizica fundamentală și fizica nucleară aplicată. Pentru fizica fundamentală, avem un accelerator care, în urma reînnoirii din ultimii patru-cinci ani, este cel mai bun accelerator din lume în categoria sa. Am avut, de asemenea, un proiect prin care s-au achiziționat acceleratoare pentru aplicații: unul pentru datări cu carbon și alte elemente care extind gama de câteva mii de ani a carbonului, unul dedicat metodelor nucleare în științele aplicate și un ciclotron de mare performanță care servește la studiul radioizotopilor.
Aveți în plan și colaborări cu cercetători din alte țări decât cele din UE? Japonia, SUA?
Chiar săptămâna viitoare vom avea un workshop (workshopul are loc săptămâna aceasta, între 3 și 5 octombrie – n. r.), cu care să ducem la zi acest caz științific și cu care să punem la punct experimentele viitoare. Și-au manifestat dorința de a participa și cercetători din Japonia și din SUA. Drept să vă spun, cei din Japonia și din SUA sunt mai entuziaști decât credeți de posibila existență a unui astfel de centru. Este unic în lume şi toți cercetătorii se bucură că au o nouă jucărie. Sigur că, la un moment dat, sunt și geloși, pentru că Europa, în felul acesta, va avea un pas înaintea Japoniei și SUA, dar e o competiție între colegi. Ne bucurăm dacă în America se face un nou centru de cercetări, deși suntem geloși că nu se face la noi, și invers.
