Cu nețărmurită dragoste în pix, țin să-i aduc un omagiu lui Adrian Cristea, omul care mă fascinează tot mai mult prin felul său unic de a lua bani fără să facă nimic.
Când îi uram în urmă cu ceva vreme călătorie sprâncenată Prințului, după despărțirea de Petrolul, nu mă gândeam că se va găsi imediat o proastă a satului căreia să i se scurgă balele după el imediat, știută fiind reputația lui de impotent de la mijloc în sus, dar mai ales în jos, spre linia de fund. Mă refer aici la apărare – doar scriem de sport, nu suntem la Capatos în emisiune -, adică la acel compartiment al echipei pe care Cristea nu a apucat să-l viziteze niciodată până acum.
Iată însă că Steaua, condusă de o tripletă magică formată din Laurențiu „Ray Charles“ Reghecampf, Mihai „Stevie Wonder“ Stoica și Gigi „George Nicolescu“ Becali, a văzut calități miraculoase în acest copil și l-a adus cu surle și tobe, să nu cumva să i-l fure vreo șogoriță din campionat.
Vai cum se mai bătea Reghe cu pumnul în pieptu-i de aramă, că îl face el fotbalist, cum doar Neymar mai este, că îl va reda lumii fotbalistice pe micul zeu ascuns atâția ani, că hâr, că mâr…
Desigur, Steaua i-a dat 180.000 de euro pe an ca să-l țină în vitrină, ca pe un bibelou de porțelan prost, care se sparge la prima atingere de praf, iar acum se întreabă mirată de ce Prințul nu joacă.
Adrian, te rog io din suflet să rămâi în continuare ceea ce ești și să iei bani de la toți specialiștii din fotbal, până când tu însuți te vei plictisi de prostia lor și le vei spune la un pahar de apă plată cu lămâie: băi, tâmpiților, voi chiar nu vedeți cine sunt eu? Iar ei să se apropie amenințător de tine și să mai scoată o sută de mii ca să te aibă! I love you man!
