Vestea că Mutu va juca din ianuarie la Petrolul a împărțit chelnerii din oraș în două: unii care își cumpără armuri și alții care alimentează stocul de băuturi.
Când vine vorba de marile performanțe pe care Mutu le-a avut în ultimii ani, nu știu cu care să încep, ca să nu-mi pierd din obiectivitatea procesului analitic; să fie masajul făcut unui ospătar din Constanța cu ranga învelită în prosop? Să fie croșeele și directele de dreapta trimise în dar chelnerului albanez din Florența? Să fie băutele de la Doi Cocoși până începeau ăia să cânte cucurigu?
Cu o carieră de invidiat la profesioniști, în care a câștigat toate meciurile prin KO, acest Carl Floch al României vine la Ploiești dornic să își treacă în palmares și alte trofee, chiar dacă poate nu vor mai avea anvergura celor de altădată.
Există însă fără îndoială satisfacție și într-o spinare crudă de absolvent de liceu, într-un maxilar firav de tocilar sau într-o cană cu vin de Prahova Valley, așa că merită drumul până aici.
Interesantă este asocierea pe care o face antrenorul Petrolului, Cosmin Contra, atunci când vorbește despre Mutu, acesta fiind convins că aduce la echipă un fotbalist. Lumea a început deja să viseze la titlu și n-ar fi exclus să apară în curând expresii celebre precum „Lăsați-ne să ne pregătim de Liga Campionilor“ sau „Să vină Barcelona!“, semn că noi, românii, nu ne vom pierde niciodată simțul irealității.
Și pentru ca tortului corsican să nu-i lipsească cireașa milaneză, aflu pe ultima sută de metri că există și varianta aducerii lui Chivu la Petrolul, urmând ca stadionul să se transforme probabil în Muzeul Ilie Oană. Poftim de luați bilete, copii!
