Mulți nu știu, n-ar da bani, ori nu le pasă, dar prin viață nu trebuie să treci fără să încerci Pink Floyd, Metallica, Fuego, Bănică, Hrușcă, Lady Gaga, Taraful Haiducii. De ce? Pentru că-s evenimente memorabile din arii diferite.
Cum e să mergi la un concert Fuego? În primul rând vreau să fiți sinceri cu voi și să recunoașteți că dacă trăiam în America de Sud până acum Paul Surugiu avea religie și mai mulți adepți ca Maradona. Pentru că Fuego este pentru casnice și habotnice ce-i viagra pentru impotenți. Totul. Dacă mama ta n-a fost niciodată la un concert marca Fuego, să-i cumperi hanorac cu G-Unit și bling-bling pentru că e prea tânără pentru generația ei.
La Palatul Copiiilor din București sala a fost arhiplină. Și de la primele acorduri de vioară și prima încordare „masculină” surugească babetele (cum ar spune Grasu XXL) au erupt. Lumânări legănate-n aer, trandafiri aruncați pe scenă ori aduși în brațele artistului de copilași timizi și cu „te iubesc” pe limbă. Dacă n-am trăi într-o țară de reumatici, Fuego ar avea toate motivele să facă stage-dive și să fie purtat pe brațe fleșcăite de muncă până-n fund unde mai mult ca sigur două GILFe sunt dispuse să-l ridice la cer.
Dacă ești cântăreț și nu-ți plâng femeile la concert nu ai realizat nimic. Dacă ești artist și când cobori în public nu vin femei la tine să te strângă în brațe, să-ți sărute mâinile, ori să-ți dea coșuri cu merinde, nu ai realizat nimic. Până și Michael Jackson ar fi fost invidios pe succesul lui la copiii.
Fuego e Iisus!
Și cam așa a fost…
