Dragă George,
Îmi permit să te tutuiesc, pentru că simt, cumva, că ne leagă mai multe lucruri din trecut, chiar dacă ele, trecuturile noastre, nu s-au intersectat niciodată. Tu, de pildă, ai cochetat prima dată cu literatura în revista pionierească „Luminița“. Și eu am cochetat cu Luminița, era pionieră pe-atunci, și eu i-am scris versuri, deci și eu am debutat în Luminița, căreia îi mulțumesc și astăzi că m-a făcut bărbatul care sunt.
Când ți-a dat mustața, tu, George, ai lucrat pentru „Săptămâna“ lui Eugen Barbu și pentru „Flacăra“ lui Adrian Păunescu. I-am admirat mult pe cei doi mari scriitori și mă bucur să constat, urmărindu-ți cariera, că ai împrumutat câte ceva din talentul lor și că, pe alocuri, chiar i-ai depășit. Știu, Eugen Barbu a fost implicat în două scandaluri de plagiat – Principele (1969) și Incognito Vol. III (1978) -, dar el a fost neglijent, a copiat cuvânt cu cuvânt vreo 60 de pagini din Konstantin Paustovski, într-un moment în care toată lumea analfabetă din mahala citea Paustovski în original. Genial nu e să traduci un text din rusă și să pretinzi că e al tău, așa cum a făcut Barbu, ci să aștepți să-l traducă altul și să ți-l însușești direct în română, într-un tiraj de câteva sute de mii de exemplare, așa cum ai făcut tu cu Tolstoi. Nu s-ar prinde nimeni! În plus, trebuie să recunosc: faptul că i-ai zis „Memorii“, în loc de „Jurnal“, și că ai schimbat prima propoziție de la începutul fiecărui capitol arată nu numai că ești foarte inteligent, dar și că nu te sperie munca. Și-apoi, cine naiba a auzit azi de Tolstoi, dacă n-are cont pe Facebook?!
Dragă George Stanca,
Și eu am copiat la viața mea. Am copiat la extemporale, am spus bancuri care nu erau ale mele, deci iată, simt din nou cum ne leagă lucruri din trecut. Tu, pe de altă parte, ai fost condamnat la închisoare pentru plagiat. Dar tot tu, George, ai rima-n sânge, ai naturalețea verisificatoare a lui Adrian Păunescu. Spui așa: „Acolo unde ninge cu polen de crini / Nutreşte vântul gânduri de plutire / Să ducă-n lume pulbere de spini / Şi să ucidă prin îngălbenire.“ Vezi, de-aici ți se trage! Vorbești de Crin, de gânduri de plutire și de îngălbenire. Evident, e un dosar politic. Tu ții cu Rapid, Băse cu Steaua, și știm cu toții că justiția e băsistă.
Am văzut că te iei de tute în ziarul Click. Ăsta e un alt aspect care ne leagă, și eu fac la fel, scriu despre penibili care se bagă-n seamă și ajung vedete. Chiar mă gândeam să strâng articolele astea și să scot o carte, dar nu știu cum să-i zic: „Jurnal“ sau „Memorii“?
