Dragul nostru Ilie Năstase, cunoscut mai ales pentru câteva voleuri luate de la poliție fiind prins băut la volan, dar și pentru schimbarea soțiilor ca pe mingile de tenis la serviciu, declară cu mâna pe rachetă: „Ce mai încolo și încoace, sunt un general cu o pensie de 1435. Înseamnă că atât merit”. Firește, Ilie merită mult mai mult, și a și primit recompense nu doar materiale, ci și morale, fiind admirat și iubit de milioane de români. Ce a făcut el cu aceste recompense este însă un alt lucru. Dacă a crezut că recunoștința tuturor îl poate exonera de respectul legii este treaba lui, dar musai să suporte consecințele. Însă, un alt aspect ne aduce aminte de o tristă realitate: cea a împărțirii gradelor de general ca pe mărțișoare, fără a respecta niciun criteriu prevăzut în statutele militare. Ducerea în derizoriu a celui mai înalt grad din Armata Română este un lucru foarte periculos care contribuie la cel mai mare rău: scăderea încrederii în armată.
Să ne amintim de pleiada de generali făcuți pe puncte: Gabriel Oprea, Anghel Iordănescu, Neculai Onțanu, Gheorghe Turda, la care se alătură, firește, Ilie Năstase. Gândiți-vă că, prin lege, un general are atribuții clare, printre altele: să-și perfecționeze pregătirea profesională, să asigure instruirea temeinică și educarea subordonaților și să apere drepturile acestora, să acționeze pentru întreținerea regulamentară și menținerea în stare de operativitate a tehnicii și armamentului. Ei, acum închipuiți-l pe Năstase sau pe Turda „întreținând și menținând în stare de operativitate tehnica și armamentul din dotare”. În schimb, iată-l pe Ilie al nostru plimbându-și haina militară cu grad de general pe la Roland Garros sau pe la Wimbledon, sau la festivități interne, la care adaugă și o eșarfă gri, într-o lipsă totală de respect pentru uniformă.
Trecerea în derizoriu a unor valori sfinte este un pericol social a cărui amploare nu o cunoaștem încă. Mai ales atunci când peste acești generali se lasă umbra „eroului de la Nassiriya”.
