N-o să scriu despre clișeele din filme. Știm deja că toți căpitanii secțiilor de poliție sunt negri, că în plin cataclism sau atac extraterestru președintele SUA doarme („It’s time to wake up the president!”, va zice, invariabil, The Secretary of Defence) sau că femeile sunt mereu sfătuite să rămână în mașină, dar n-o fac niciodată, complicând astfel lucrurile.
E, totuși, ceva mai subtil în filmele americane, un nou mod de gândire pe care încearcă să-l întipărească în mentalul colectiv. E știut că lucrurile complicate nu prind la public (uitați-vă la Antena 3, face audiență tocând o singură idee – Băse e de căcat). Filosofia hollywoodiană e doar un pic mai complexă decât cea practicată de Antena 3, pentru că ea se bazează nu pe una, ci pe două idei.
- 1. E bine să fii diferit, mai ales dacă ești nașpa. În multe filme americane există un personaj neadaptat. E timid, e virgin, e tocilar, e prea slab sau prea gras, e invizibil pentru femei, joacă șah în loc de fotbal, e țintă permanentă de miștouri, într-un cuvânt – nu e popular. Întotdeauna, dar întotdeauna, el va încerca să-și schimbe imaginea prin minciună, pretinzând că e ceea ce nu e, doar de dragul de-a fi și el popular și băgat în seamă de cea mai mișto gagică din film. Dar, evident, eșuează și realizează, astfel, că e greșit să poarte o mască. Urmează speech-ul lacrimogen în care eroul își anunță întoarcerea la condiția sa reală, de neadaptat. Din această postură, însă, ulterior va salva lumea, va înscrie golul decisiv (în ultima secundă), îl va învinge pe bătăușul care-l teroriza de ani de zile, va demasca un complot internațional etc. Iar, în final, se va alege cu cea mai mișto gagică din film.
- E ok să te sacrifici inutil. În toate filmele de acțiune sau de groază se trezește câte unul care zice: „Luați-o voi înainte, eu rămân în urmă să mor de-a-n pulea, dar măcar voi întârzia dușmanii cu 30 de secunde, insuficient, dar nobil”. E evident în acel moment că pot scăpa toți cu viață, dar nu, e unul care insistă să crape, deși are o familie care-l așteaptă acasă. Știm că are familie, pentru că, fix înainte de-a muri mâncat de zombie, scoate din buzunar poza cu nevasta și copiii, apoi cuiul de la grenadă și strigă „Die, motherfuckers, die!”. Faza și mai stupidă e că Iisus-ul hollywoodian are întotdeauna concurență: „Rămân eu să mor ca prostu”, „Nu, Jake, rămân eu, tu ai nevastă”, „Ba nu, John, eu sunt singurul calificat să mor degeaba. Transmite-i soției mele că o iubesc”.
Nu știu de ce încearcă americanii de la Hollywood să ne bage-n cap că e ok să fii nașpa și să mori inutil pentru alții. Poate că sunt presați de prea multele minorități care-și revendică drepturile și astfel încearcă să le împace pe toate. Poate că au de gând să mai înceapă un război și au nevoie de idioți neadaptați care să se sacrifice în mod stupid și gratuit, în ideea că se vor alege cu nepoata Unchiului Sam, cea mai bună femeie din film. Eu n-am habar. Voi aveți?
