Am văzut trailerul pentru „I, Frankenstein“ acum mai bine de 2-3 luni și am știut de atunci faptul că nu merită să dau banii pe așa ceva. Da, îmi place să încurajez un regizor ce și-a stors creierii pentru o porcărie, dar să fie măcar dintr-o țară defavorizată, nu precum în cazul de față când pelicula asta mâncătoare de timp și neuroni a costat câteva milioane bune de dolari.
Filmul pare un mix prost dintre „Blade“ și „Twilight“. Asta ca să vă dați seama cât de greșit e totul. Avem un Frankenstein (Aaron Eckhart) lemn. Realmente, dacă alegeau o bucată de lemn să joace un rol de monstru înfricoșător făceau o treabă mai bună decât cu Aaron. Omul e tern. De fapt, toate personajele joacă precum într-o piesă de liceu, marea dezamăgire fiind Bill Nighy care interpretează rolul lui Naberius, boss-ul malefic pe care Frankenstein îl distruge când nici nu te aștepți.
Replicile sunt stupide, seci și lipsite de orice gram de logică, povestea e făcută pe genunchi și efectele sunt hilare. Trebuie să vedeți fețele demonilor. Par niște manechine certate cu botox-ul și născute de o femelă Predator. Dacă imaginația ta nu merge până acolo ai poza de alături pentru confirmare.
Frankenstein nu e înfricoșător. Dacă mergi seara prin cartierele mărginașe ale Bucureștiului te sperii mult mai rău. D-astea îl provoc pe regizor ca în continuarea peliculei (99% o să fie o continuare) să filmeze în Ferentari și prima replică să fie dată de un cocalar: „Frankenstai bă puțin să vorbim! Ce-s cu cicatricele astea fratele meu? Ești jmecher?!“.
