Aşa cum ştiţi deja, domnul va fi candidatul independent susţinut de „Academia Caţavencu“ la alegerile europarlamentare. Un candidat care nu se gândeşte, ca toţi ceilalţi politicieni, la plăcerile burţii, un candidat care vrea să pună humerus-ul la edificarea unei noi Românii, un candidat care, aşa cum poate oricine vedea, nu are de ascuns nici măcar un schelet în dulap. aţi văzut în numărul trecut al revistei. Cine a fost, vă spunem astăzi.
*Venit pe lume odată cu ultima glaciaţiune, Pârnae Caţavencu a fost un copil precoce, fără de care evoluţia umanităţii n-ar fi fost cea pe care o cunoaştem. Adevărul e că primul om care a folosit unelte a fost chiar el, în momentul când şi-a dat seama că, la cât de repede dispar mamuţii, bizonii şi alte specii, n-are încotro şi o să fie nevoit să pună osul la muncă în agricultură. Tot Pârnae a fost şi cel care a descoperit focul, într-o seară ploioasă de toamnă când, din cauza frigului, rotulele lui atâta s-au frecat una de alta încât au început, la un moment dat, să scoată fum. Restul e istorie.
*Primele picturi rupestre au fost, se pare, realizate tot de micul Caţavencu, în orele de desen în care-şi uita blocul acasă, adică mai tot timpul. Că aşa stau lucrurile ne-a confirmat şi doamna Paula Iacob: „Am fost colegă de bancă, dintr-a întâia, cu Pârnae Caţavencu. Era un copil foarte talentat şi inventiv, mă şi mir cum de n-a urmat o carieră în artă. Eu colaboram cu Hamurappi, la codul de legi, când el plecase deja cu bursă în Egipt, să-i înveţe pe faraoni să scrie. De atunci, drumurile noastre s-au cam despărţit: Pârnae, fiind un justiţiar, a luptat contra infractorilor, eu i-am apărat – trebuie să fie cineva şi avocat, nu?“, a precizat distinsa doamnă.
*Chiar şi prima scriere din istoria omenirii, faimoasele „tăbliţe de la Tărtăria“, au legătură cu Pârnae. Potrivit propriilor lui mărturisiri, respectivele tăbliţe ar fi fost, de fapt, piese de rummy care i-au alunecat, din greşeală, pe jos, la un picnic organizat împreună cu colegii de trib. „Am avut o foarte plăcută surpriză să le revăd, după 7.000 de ani, expuse la muzeu. Bine, şi mai bucuros aş fi fost dacă aş fi apucat să mă etalez cu ele, la picnicul ăla“, ne-a declarat domnul Caţavencu.
*După ce şi-a luat şi masteratul în piramide, Pârnae Caţavencu s-a întors în ţară. Deşi apolitic, l-a sfătuit pe regele Burebista să-i înfrunte pe moguli şi să taie aprovizionarea cu vin a populaţiei, sub sloganul „Cu urciorul aţi prostit poporul“ – fiindcă televizorul nu se inventase. În războaiele cu romanii, Pârnae a luptat cu vitejie, în primele rânduri, şi era de multe ori să-şi lase oasele pe câmpul de luptă, dar destinul poporului român a hotărât altfel.
*Nici balada Mioriţa, cea mai reprezentativă creaţie artistică a strămoşilor noştri, n-ar fi apărut dacă nu era Pârnae Caţavencu. „Ştiţi că la un moment dat, când mioriţa năzdrăvană îl anunţă că duşmanii vor să-l omoare, el stă ca prostu’ şi, în loc să pună mâna pe cuţit, începe să recite bucata aia cu „fluieraş de os, mult zice duios“. Ei bine, osul ăla era al meu“, spune, cu modestie, candidatul nostru.
*Când ungurii au descălecat în Ardeal, Pârnae Caţavencu se afla deja acolo de cel puţin o mie de ani. Văzându-i jigăriţi de la atâta drum, obosiţi şi flămânzi, candidatul nostru s-a milostivit de ei şi le-a vândut o pâine, deşi i-o ceruseră în limba maghiară. În schimb, le-a refuzat categoric invitaţia la masă, sub pretext că nu-i place carnea, mai ales aia ţinută o lună sub şa.
*Curajos şi viteaz, Pârnae a luptat contra turcilor sub Mircea, Ştefan, Mihai şi alţi voievozi, vârându-le otomanilor spaima în oase timp de sute de ani. Tot el a fost cel căruia Vlad Ţepeş îi datorează ideea cu ţepele: la un ospăţ oferit de domnitor, un boier s-a înţepat, din greşeală, în oasele lui Pârnae Caţavencu şi a început să se vaite că n-a pomenit ceva mai ascuţit. Cuvintele sale l-au ambiţionat pe Ţepeş, care şi-a pus mintea la contribuţie şi, peste doar câteva zile, l-a tras în ţeapă pe boierul plângăcios, ca să-i demonstreze că s-a înşelat.
*Fiind un bun cunoscător al firii omeneşti, Pârnae Caţavencu a participat, în calitate de consilier cultural, la toate luptele pentru ciolan ale domnitorilor fanarioţi din Ţara Românească şi Moldova. În acelaşi timp, el a introdus în dicţionarul limbii române cuvintele turceşti de largă circulaţie în zilele noastre „bacşiş“, „peşcheş“, „chilipir“, „manea“ sau „sictir“. Dar, deşi a avut prilejul să se îmbogăţească a preferat să rămână sărac şi cinstit, ca o altă fosilă cu care a fost coleg de şcoală primară, Ion Iliescu.
*Sub Nicolae Ceauşescu, Pârnae Caţavencu a fost singurul român care n-a făcut foamea, el fiind oricum piele şi os. Abia sub adevăraţii urmaşi ai lui Ceauşescu a rămas şi fără piele şi atunci, fiindcă-i ajunsese acciza la os, s-a decis să intre în politică.
