Marți seara, în clubul Control, s-a lansat noul videoclip al formației Pixels. Regizat de Bogdan Theodor Olteanu (îl știți de pe sub25.ro, printre multe, multe altele), „Woods” e un scurtmetraj fain, care se potrivește foarte bine cu atmosfera melodiei. Dar, cu tot respectul pentru ce-i implicați în filmări, nu despre asta vreau să vă povestesc (în cuvintele unui clasic în viață „puteți uita” mai jos), ci despre cât de mișto pot să cânte live cei din Pixels!
Știți formațiile alea enervante care, pe melodiile înregistrate în studio, au zece voci pe refren care cântă în sincron, iar la concert au un singur vocal, care falsează? Cam asta e soarta multor trupe de rock alternativ de la noi. Ei bine, Pixels n-au problema asta pentru că, în afară de tobar, tot restul formației contribuie la partea vocală și o face bine. Adaugă la asta o sonorizare bună, instrumentație complexă și ai imaginea unui concert care poate ar merita o scenă mai mare în aer liber.
Mi-e destul greu să descriu ce cântă Pixels. Amuzant este că nici chiar ei nu pot să-și dea seama unde se încadreasă, din discuțiile de după concert. Din câte am putut eu să-mi dau seama e un melanj de multe genuri muzicale, dar care, în chip surprinzător, sună coerent. Dacă vă spun că am auzit influențe de indie alternative, prog-rock, disco-ceva, rap, post-rock și muzică electronică, probabil că vă așteptați ca sound-ul să fie echivalentul unui fel de masă care conține mamăligă, cartofi prajiți, amandine, poale-n brâu și ursuleți Haribo. Din fericire, lor le iese ceva de care ar fi mulțumite și primadonele din juriul de la MasterChef, ca să mențin analogia.
Ce nu mi-a plăcut la concertul din Control de marțea asta a fost publicul. Înțeleg că e seara de băutură ieftinache, iar atenția cade pe agățatul de oameni beți, gata oricând să facă alegeri proaste, dar există o limită. După fiecare melodie mă așteptam la mai multe urlete și aplauze de la cei prezenți. Pe final, a început să se mai încălzească treaba, dar trebuie să recunosc de pe scenă venea mult mai mult energie decât din mulțimea din fața scenei.
Vă las cu o recomandare sinceră să-ncercați să-i prindeți când mai cântă pe vreo scenă din București și să ascultați melodia de mai jos, care, cel puțin din punctul meu de vedere, sună al dracului de bine.
