Au venit din nou și alegerile euro-parlamentare. Apar la 4 sau 5 ani ca și un herpes care nu-ți dă pace. Pui seara capul pe pernă și în clipa următoare se aude duba cu anunțuri PMP-iste, doar ca să-ți dea o indigestie de toată frumusețea de la mărul blondin de pe afișe.
Nu mă duc la vot. O să stau în casă și o să mă uit toată ziua la filme cu pisici care se bat. De ce nu mă duc? Simplu. Există, ca și în fotbal, două părți care vor câștiga întotdeauna: la fotbal Brazilia și Italia (din când în când Spania și Germania), iar în politică democrații liberali ai lui Băsescu și social-democrații lui Ponta.
Primii, conduși de încrucișarea dintre o șalupă rusească și un pirat somalez fără ochi, sunt, de fapt două părți diferite, rupte printr-un fel de schismă: PDL și PMP. Cel dintâi este condus de un sac de varză roșie căruia i se atribuie inteligență și celălalt este condus de o doamnă cu un cap de moai. Chiar dacă neagă orice relație cu Băsescu, cele două ființe prezentate mai sus se duc, când au vreo problemă de partid, la Băse. Și bineînțeles, Băsescu, un om care are o relație cu colacele de salvare ca și a albinelor cu florile le dă sfaturi. Și din când în când mai e pus pe vreun afiș.
Ceilalți, sunt îndrumați de Victor Viorel, un jucător exemplar de baschet. Un excelent aruncător de 3 puncte de plagiate și dunk-uri în coșul DNA-ului, cu o condiție atletică deosebită, cât să sară și să facă slalom printre rândurile de teză de doctorat care îl faultează încontinuu. Este un partid luxuriant, cu varani și oameni cu fruntea la fel de lată ca și un Mini Cooper, care oricum o să câștige și dacă nu vă duceți la secția de votare. Deci e o cauză pierdută și anul ăsta.
