În fiecare an când se apropie bacalaureatul şi testele naţionale, o ţară întreagă participă voit sau nevoit la examene. În fiecare an ies la suprafaţă perlele candidaţilor, dar mai importante sunt cele care fac parte din subiecte.
Apropo de perlele candidaţilor. Fraţilor, perlele alea sunt aceleaşi de vreo 10 ani. Ori inventaţi altele, ori găsiţi unele noi, pe bune. Multe dintre ele sunt publicate de tabloide, aşa că nu le-ar fi greu să inventeze altele noi, nivelul redacţiilor lor fiind exact ăsta. De pildă, celebra perlă cu Lăpuşeanul care când o să se scoale o să-i popească pe toţi şi, drept urmare, pe foarte mulţi îi cheamă astăzi Popescu, circula şi când am dat eu bacul. Am auzit-o înainte să intru la examenul oral de limba română, aşa că singura explicaţie e că cel care dat-o pe goarnă a călătorit cumva în viitor şi a aflat perlele înainte de examene, gen.
În fine, cum spuneam, mai strigător la cer este faptul că de douăj de ani comisiile care alcătuiesc subiectele sunt compuse din imbecili incompetenţi care perpetuează limbajul de lemn şi sunt incapabili să vină cu cerinţe clare. În afară de un ministru incompetent, orice om care a citit şi altceva în afară Petre Ispirescu este pus în dificultate de cerinţe şi subiecte la fel de ambigue ca orientarea sexuală a lui Cătălin Botezatu. Drept exemplu stă deja celebra subiectivă de la testele naţionale care putea să fie şi predicativă şi, de ce nu, ambele în acelaşi timp. Până la urmă se pare că ar fi fost totuşi subiectivă, dar faptul că au modificat baremul în aşa fel încât să permite ambele variante spune multe despre tipul ăsta de cerinţe.
Luni au început probele scrise de la bacul de anul ăsta. Dacă ai pe cineva în familie care dă bacul şi e la fel de stresat ca Adi Năstase după aflarea sentinţei, că vrei, că nu vrei, dai şi tu bacul. Între noi fie vorba, eu n-am fost deloc stresat la examen. Mă rog, probabil aşa se explică şi faptul că am terminat Filosofia şi nu Politehnica. Dar, cu ocazia, asta am aflat chestii noi. Aţi auzi de personajul-informator? Repet, eu nu m-am omorât cu literatura şi, drept consecinţă, am ajuns să scriu la Academia Caţavencu şi nu la Academia Română, dar să-mi apară mie bube pe
fund dacă am auzit de un astfel de personaj. Ei bine, personajul informator nu-şi toarnă colegii, prietenele, rudele la agenturi şi nici nu-l cheamă Felix. Cel mai bun exemplu este al lu’ Parizianu din Moromeţii care se întoarce de la Bucureşti şi-i informează pe ceilalţi de viaţa Capitalei. Mai există şi personajul-reflector, care nu se uită la Reflecţii Rutiere şi nici nu manevrează celebrul reflector al lui Batman, ci este un personaj care reflectează la viaţă, la moarte, la ratele de la bancă sau la cursul euro. Dacă nu vă amuză destul titulaturile astea, vă mai dau un citat dintr-o carte cu subiecte: „Naratorul este omniscient, omniprezent, iar perspectiva obiectivă presupune viziunea dindărăt cu focalizare zero”. Gen.
