Am fost acolo / Să văd tot ce au făcut! / Am fost acolo / Să văd, hai, gata, că nu e chiar așa! În sfârșit Steaua aproape că a redevenit Steaua. Douăj de pase. Minutul 3 și deja conducem cu unu la zero. Gol pe contra-atac. Chipciu. Care ia și galben un minut mai tarziu. Ce e drept, Gâlcă încearcă sistemul tiki-taka, doar că pe teren îi cam iese kaka-maka. Pasele nu se leagă perfect, dar ai noștri sunt ambițioși. Ambiția aia de român care nu se lasă până când nu termină de mâncat toți micii de pe grătar. Arla e din nou în formă de zile mari și scoate un gol ca și făcut al oaspeților. Meci bun. Faze de poartă. Și, binemeritat, în minutul 39, ce zici nene?, le iese tiki taka și gol Stanciu. E doi la noi și zero la Aktobe. Gata repriza întâi. În pauză mă dreg cu niște apă plată, că ăștia nu dau bere pe stadion.
Partea a doua începe in forță, dar după ce un tip de la kazahi (că fotbalist nu ești, tată!) primește cartonașul roșu, meciul intră pe modul relax. Lato încearcă un gol de la şaij de metri dar nu-i iese schema, suporterii cântă despre 'mama lu' Dinamo', un kazah oprește în careu mingea cu mâna iar arbitru nu vede. Mă înțelegeți, deci, 'film de acțiune' cu arbitru. Steaua păstrează posesia dar enervează tot stadionul. Finalizări anapoda. Pase la portar. Iar firescul vine. Gol Aktobe. Erau doi în fața mea, mai să facă infarct. Adevărul că, mai bine"mort la datorie" (ca suporter), decât "mort de datorie" (ca plătitor de rate). Dar gata, suntem cu un picior în grupele UCL. Steaua a câștigat dar încă nu a confirmat. Meci final. Ne-am calificat. Încă puțin și luăm 20 de milioane de euro pentru calificare în grupe. Bine, nu noi. Bine, și nici ei. Aha, ia domnul Becali. Bun, hai Steaua!
Steaua – Aktobe 2 -1: Tiki-taka versus kaka-maka. Am învins!
