Ajuns la închisoare, guzganul rozaliu al politicii româneşti a avut o revelaţie. Ca şi alţi mari corifei ai literelor româneşti, domnul Hrebenciuc şi-a dat seama că are un talent remarcabil pentru scris, iar acest talent l-ar putea salva de la ani grei de puşcărie. El nu va scrie însă cărţi de politică externă, ca domnul Năstase, nici de economie, ca domnul Vântu, nici de hochei, ca domnul Voiculescu, ci de poezie.
„Se simţea nevoia unui poet în sistemul penitenciar românesc. Până acum n-am avut decât prozatori, iar Mircea Dinescu prea curând n-o să intre la puşcărie, aşa că salutăm prezenţa printre noi a lui Viorel Hrebenciuc. E un adevărat boss luxos!”, a precizat Marcel Sişu, conducătorul cenaclului literar „Tinere şurie” din penitenciarul Poarta Albă.
Deşi au un puternic accent suprarealist, întrucât hoţiile comise de Hrebenciuc sunt de domeniul absurdului, poeziile sunt totuşi inspirate din viaţa lui. De pildă poemul „Fiind ciumeg, păduri retrocedam”, din care autorul a recitat deja colegilor de celulă următoarea strofă: „Fiind ciumeg, păduri retrocedam/ Şi le tăiam temeinic c-un topor/ Iar telefonul pe vibraţii-l dam/ S-aud cum drujba urlă-ncetişor”. O altă poezie de mare angajament patriotic conţine versurile „Codrule, codruţule/ Eu te tai, drăguţule/ Că de când m-au arestat/ Mii de brazi eu am ratat”.
De asemenea, pentru că, potrivit avocaţilor, fără zece ani de puşcărie nu scapă, domnul Hrebenciuc are de gând să scrie şi o carte de aforisme, din care până acum a scris deja primele vorbe de duh: „Codru-i frate cu guzganul”, „La pomul lăudat să nu te duci cu drujba” sau „Cine-a defrişat Moldova mai prost şi decât Şova”.
