Recunosc din start: mă fascinează poveștile dacomanilor, iar libertatea psihică îngăduită pe actualul teritoriu al Daciei Mari este una de bun augur pentru adevărata noastră istorie. Ultima veste nouă în domeniu este că dacii aveau instrumente chirurgicale sofisticate. Lipsa unui exemplu fizic nu poate constitui un argument contrar aserțiunilor unui dacoman supărat pe așa-zisa noastră latinitate. Dacă nu s-a descoperit încă vreun bisturiu dacic, asta înseamnă că ele, bisturiele, n-au existat? Nu doar că au existat, dar au fost și cele mai avansate la vremea respectivă, după cum vom dezvălui în continuare:
Dioscoride, medic greco-roman care l-a însoțit pe Traian în expediția din Dacia, relatează, pe lângă plantele medicinale folosite de daci și indicate cu numele originale, despre faima bisturielor folosite de discipolii lui Darzas, zeul vindecător al dacogeților. Acestea sunt descrise ca urmând în utilizarea lor o rază luminoasă, ceea ce, în lumina cunoștințelor actuale, certifică folosirea de către medicii daci a laserului în intervențiile chirurgicale. Tot Dioscoride înfățișează cu lux de amănunte cum decurgea o operație dacică. Pentru exemplificare mergem pe o variantă mai simplă, aceea a operației de apendicită și care era una de rutină în așezămintele medicale din Munții Orăștiei. Ritualul se desfășura astfel:
1. Pacientul se prezenta la vraciul aparținător cu recomandare orală (dacii nu scriau) din partea vracilor de trib. Recomandarea era însoțită de o ofrandă standardizată, vracilor fiindu-le interzisă primirea unor contribuții suplimentare din partea solicitanților. În cazul bolnavilor de apendicită: un mânz, două berze și trei-patru verze proaspete. Ofranda era primită cu mulțumiri către Darzas și patronul acestuia, Vraciul-Suprem Zamolxes.
2. Cei programați pentru operație erau înscriși pe o listă memorată de către vraciul respectiv. Faptul că dacii nu foloseau scrisul era de mare ajutor în lecturarea rețetelor vracilor, rețete ce nu existau material și nu-și strica nimeni ochii căutând să înțeleagă scrisul de vraci. Bolnavii erau internați în saloane speciale, cu acces la cerul liber, ploaia de afară și gângăniile mișunând natural printre pacienți, exact ca și în sistemul de Stat actual. Încă o dovadă a faptului că nicio tradiție dacică nu a dispărut de pe aceste meleaguri.
3. Intervalul dintre internare și operația propriu-zisă era folosită de pacienți pentru contactarea micilor divinități participante la operație, în frunte cu anestezistul. Lor li se ofereau ofrande mai mici, la libera alegere a bolnavului. Anesteziștii daci erau renumiți pe plan mondial, folosind pentru amorțirea pacienților numai mijloace naturale, bazate pe extracte din vestitele podgorii dacice.
4. Urma operația programată, precedată de orații către Zamolxes și mulțumiri adresate personal Regelui pentru condițiile minunate de muncă, viață și operație. Deoarece vracii daci foloseau menționatele bisturie cu laser, apendicele se extrăgea în maximum trei minute, după o anestezie ușoară cu țuică de Orăștie, adică medie ca tărie. Maximă era eficiența, efectuându-se până la câteva sute de operații zilnic; apendicita fiind o afecțiune răspândită a vremurilor, din pricina obiceiului dacilor de a munci din greu la căratul prăzilor.
Menționăm că nu existau nici atunci cazuri de malpraxis, orice deces al pacienților fiind considerat, ca și azi, intervenție divină. Adică de vină erau numai pacienții care ori veniseră prea târziu pentru operație, ori nu se prezentaseră cu ofrandele corespunzătoare. Medicina dacă a stat la baza tuturor celorlalte existente în lume, acest lucru fiind ținut secret astăzi de cei interesați în ascunderea adevărului despre daci. Din punct de vedere stomatologic, Dacia ajunsese chiar un loc de pelerinaj, datorită prețului mic al operațiilor. Oricine își putea face aici o coroană dentară din aur la preț avantajos, mai ales în condițiile cererii interne deosebit de scăzute. Dacii considerau prezența dinților fudulie și o piedică în calea vinului-temelie.
Revenim altădată cu precizări despre instrumentele folosite de vracii-mamoși din Dacia, după ce dl Roxin va dezvălui că dacii au inițiat nașterea sub apă, pentru a-i obișnui de mici pe urmași cu neplăcerile vieții.
