Oameni buni, şiuliţ urechea, findc-am să vă spun acuş
O şozănie cu Nielu în escursie la ruş,
Că l-a-ntoarşerea în ţară, l-o oprit un vameş rău,
Un rusneac, Apetrei Gheorghe, şe era dân Chișânău.
Şî bogicăind pân straiţă, ai fi zâs c-o nărozât,
Că-nşepu cu guiţatu ca şî frace-su-al cu rât:
– Patruzieşi di șprieiuri iestii? Şie ţ-am spus di la plicari?
Două șprieiuri di caşiulî ari voii fiecari!
Du-ti driept napoi cu ieli, c-aşa niervi îm mai facuş…
Şî întoarşi-ti cu-o votcî…Panimaieş? Prișiepuş?
– Stai o ţâră, domnu vameş, şe ce-mburghii fără rost?
Caută bine-n straiţa mare ş-ai să vez că nu mi-s prost.
Uice-aişea care-i traba, că doar nu mi-s io prostan:
Am şî douăzăşi dă cuşme, noi nouţă, d-astrăhan.
Ia împarce, fă socoata…ş-ai să vez c-am ascultat:
Două şpreiuri dă căşiulă-s?! Dazvidanea, ce-am ţucat!
