Să sfăgeau în draşi nepoţî când eram cu ei la coasă:
Şe muieri pă lumea asta, îs aşa, măi credinşioasă?
– Io îm iau nevastă bălă, că să şciţ, aşa o fată…
Poţ să traji, dă vrei, cu tunu: nu ce-nşală nişiodată!
Înşepu givanu Ghiţă, p-ormă îl luă Păngele:
– Io-m iau una măi negruţă, ascultaţ vorbili mele:
Luaţî-vă şî voi ca mine, c-ăşcea, ăle negrişioasă,
Nu ce-nşală nişiodată şî îs tare credinşioasă…
– Da dă unge! Zâsă Fanu, io îm iau una roşcată
C-ăşcia-s sângurili care nu ce-nşală nişiodată!
Ba băloane, ba negruţă, ba nevastă măi roşcată…
Să sfăgeau tăman ca proşcii, măido-măido să să bată.
N-am putut să stau d-oparce, că la anii ăşci-a mei,
Cum mi-s cam pân viaţă m-am loat atunşi dă ei:
– Mă copii, vorbiţ năiurea!…Şe le tot treşeţ pân şiur?
Dacă vreţ să nu vă-nşăle, loaţî-le cu păru…sur!
