Ascultaţ aişi la mine să vegeţ şe întâmplare
S-o-ntâmplat ajgimineaţă la ţâdule,-n Gara Mare.
Că veni ca valvârceju cu-o uiagă într-o mână,
Răchiat, un biet cipezăr, care iuce pusă frână:
– Bună zâua şî bun lucru! Mi-s Floruţ a lu Păsulă
Ş-am venit la dumetale ca să cumpăr o ţâdulă!
– Bine, bine! zăsă doamna, una grasă, roşie-n buşi,
Dar năince, dom Păsulă, zî-m şî mie un’ ce duşi?
– Fir-ai naibii, tupeistă!…Care-i treaba, care-i şmenu?
Şe ce doare-acuma capu unge vreu să merg cu trenu?
– Domnu meu, ce rog mă crege: nu-i o vorbă în pustiu:
Ca să pot să-ţ dau ţâdula, uice,-i musai ca să şciu!
Fir-ai tu dă comunistă! Că ce şciu v-o şapce sace
Că-şci cu jiumăta dă normă…pusă dă Săcuritace!
– Următoru!…strâgă doamna, iar tu, domnule Păsulă,
Nu îm spuni pă unge-i merje, nu îţ dau nişio ţâdulă!
– Vreu să vină şăfu gării! înşepu Floruţ să zbiere
Dă să spărie atunşea şî-l chemă biata muiere.
– Io mi-s anjiniriu Fleaşcă! să prezântă un bărbat,
Care-i treaba, dom Păsulă, şine drac ce-o supărat?
Îl luă el după umeri şî îl trasă măi d-oparce:
– Zî-m şî…unge merji acuma? Că ni-s oameni d-ăi cu carce!
– Oh, păi zî-i aşa, dom Fleaşcă! uica nostru să dăscruntă,
Dumetale-ţ spun, c-ai carce: merg cu trenu la o nuntă!
