Ieri gimneaţă, uica Nielu o ieşât cu câcea oi
Că-i venisă rându-acuma să le pască pă zăvoi.
Toace bune şî frumoasă până când, într-o clipită,
Să trezăşce că-i dă roată o mărşână fărbuită.
– Bună! zâsă-un cicoflendăr. – Bună gimineaţa! Şciu!
Aţ venit cu televizia să-m luaţ un interviu.
Ţuşe-i uica să îi ţuşe!…Ascultaţ la şe zâc eu:
Pun rămaş, le zâsă Nielu, că vi-s dî la Proteveu!
– Tii!…să miră ăl dân dubă, văd că ne-ai cam nimerit!
– Cred şî io, le zâsă Nielu, şe, io nu mi-s om şcolit?!
Dacă vrei să şcii măi mulce, apăi află, mă nepoace,
Că dămult, în cinereţă, am făcut ş-o facultace!
– Da?! să miră iar nătângu, ce-aţi făcut…cumva Chimia,
Literele, Medicina…Dreptul…sau…Teologia?
– Apăi, drept să-ţ spun acuma, şine dracu le măi şcie?
Că eram atât dă cinăr când lucram în zâdărie!
– Nu-nţeleg?! să miră omu, că era cam prostolan,
V-aţi lăsat de facultate…şi-aţi ajuns să fiţi cioban?!
– Şe cioban visaţ cu toţî?!…râsă Nielu: – Vai dă voi!
Mă nepoace, apăi află că mi-s bodigard la oi!
