Sărbătorim azi Ziua Imnului, aşadar era normal să ne taie un avânt liric de nestăvilit. Vedeţi şi voi, la o bere rece şi gulerată, ce-a ieşit:
Trezeşte-te, Române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânceşte al ţării tulburel!
Acum ori altă dată mai cumpără şi-o carte
Din care copilaşii să-nveţe cătinel.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n creier nu ne curge doar zeamă fermentată,
Că nu doar mititelul ne este mândru nume
Când sfârâie grătaru-n poiana luminată.
Înalţă-ţi ceafa lată şi cată-n jur de tine,
Cum stau golite peturi pe iarba noastră şue;
Pe care-americanii le strâng când ţie-ţi vine
Să te hlizeşti pe margini şi să le dai o mue.
Priviţi, măreţe umbre, Ion, Emil, Traiane,
Româna naţiune, lucrarea ei cea sfântă,
Cum înarmaţi cu sticle şi vajnice bidoane
Un hai noroc toţi strigă şi-n luptă se avântă!
Pre voi vă nimiciră Sistemul fără moarte
Şi oarba dezbinare-a balcanului Carpat!
Că de-aia ne-ncrezurăm în luminoasă soarte
Şi l-am ales pe Carol în sibian cârnat!
O ţară văduvită de tot ce este mare
Pretinde de la fii-şi oleacă de respect,
Şi suferă cu lacrimi în ochi când orişicare
Înalţă măturoiul din an în an, bisect.
Arsenie trăznească-l pe dacul mândru tare
Ce râgâie şi scuipă şi-aruncă jos gunoiul,
Să-i moară pelemeul, maneaua-n difuzoare,
Să i se spargă halba şi să îi crape ţoiul!
N-ajunse iataganul plăcându-i plecat capul,
A cărui obiceiuri fatale le păstrăm;
Azi Decebal e frate de cruce cu harapul,
Iar Gangele-i Danubiul în care ne scăldăm.
N-ajunse despotismul ce ne-a proptit ciubota
Cu scorniceli peltice pe limba lui de lemn;
Azi ne mândrim cu gura şi fudulim cu glota
Când pentru-o bere punem ştampila pe un semn.
Români isteţi cum nimeni pe lume nu iegzistă
Scuipaţi şi voi sămânţa în coşul de gunoaie!
Căci a venit momentul să folosiţi batistă
Când flegma vă inspiră un scărpinat de (…)oaie!
Preoţi, cu cruce-n frunte! căci turma e creştină,
De Dacia străbună acum vă amintiţi.
Pe jos mergea Cristosul şi nu în limuzină,
Sărbătorim azi Imnul, noroc şi să trăiţi!
