De astăzi o să vedeți ceva nou în materie de recenzii cinematografice. De astăzi, plictisit de toți păreriștii care ies pe ușa cinematografului, o să vă servesc una bucată recenzie despre filme pe care nu le-am văzut, nu cred c-o să le văd, ba mai mult, unele nici nu s-au lansat încă.
Astăzi, Race.
Un film biografic despre atletul Jesse Owens. Îl știți pentru că oricând ați citit/auzit/văzut ceva despre Hitler ați aflat că la Olimpiada din 1936 de la Berlin, un atlet de culoare l-a sfidat pe Fuhrer și-a câștigat patru (4) medalii de aur demonstrând în fața întregii suflări naziste că rasa alba nu e în stare să prindă din urmă nici măcar un afro-american în pantaloni scurți și maiou. Fiind o isterie a ultimilor ani să faci filme cu și despre sportivi sau biografii emoționante, filmul e previzibil ca o seară într-un hotel cu Daniela Crudu. Știi că nu ești acolo ca să consumi produsele din mini-bar.
Revenind la film, citește în 10 minute tot ce e pe Wiki despre Jesse Owens și-ai văzut filmul. Gata, nu mai arunca bani pe Hollywood, popcorn și găleți de suc. Stai acasă. Ce mă deranjează în orgoliul național e că după atâta amar de vreme n-am făcut și noi un film biografic despre un sportiv. Un Patzaichin, povestea lipoveanului neîmblânzit care a terminat o cursă cu pagaia ruptă. Ori Claudiu Răducanu, fotbalistul care a răzbit într-o lume rea, urmărit de criminali precum Canicula, locuind în bloc notes-uri sau mergând cu mașina yacht. Și de ce nu, Florin Răducioiu, omul care a dimenticato să parlare românește după câteva giorni.
Citește și:
8 întrebări despre The Hateful Eight
