Ca orice român care se respectă, Mihai Mărgineau e și poet, și cântăreț, și actor, iar dacă i-ar fi dat ghes inima să intre în politică, la fel ca alți artiști, acum avea mari șanse să devină și scriitor. Dar Mărgineanu rămâne om cinstit și, precum el însuși ne declară, n-are niciun gând să se bage în troaca politicii, în schimb nici nu iartă vreun prilej de a biciui moravurille politicienilor și ale miticilor care-i votează pe-un kil de țuică.
Salut, Mihai. Te mai iubește femeile sau deja a murit toate și nu mai are cine să te iubească?
Cred că singura femeie care m-a iubit cu adevărat a fost mama, că nu avea încotro și mă iubea necondiționat. Dup-aia m-am mai scos o dată când s-a născut fii-mea, care cu siguranță mă iubește, pentru ca o văd cum se luminează la față când mă vede. Cât despre celelalte femei din viața mea, eu cred sportiv că o mare parte dintre cele cu care am intrat într-o relație, de dragoste sau prietenie, au avut de mai multe ori gânduri ilegal-criminale la adresa-mi, și numai acel echilibru specific feminin este motivul pentru care eu încă mai respir.
Holograf are o piesă care se numește ”Și îngerii au demonii lor”, tu ai un album numit ”Și îngerii beau vin”. De unde știți voi ce fac îngerii ăștia? Nu te temi c-o s-ajungi la Sfântul Petru și-o să te tragă de urechi că i-ai defăimat colegii?
Ideea titlului albumului cu numărul doi mi-a venit în timp ce stăteam la masa de lucru pe care o are orice om în casa lui, scriam și beam un pahar de vin roșu… excepțional… în timp ce iubita mea se învârtea prin casă, de colo-colo, fără un țel sigur dar bombănind sexy și hazliu la adresa porcismului masculin, care lasă lucruri și lenjerii intime peste tot pe unde trec. Replica mea era una singură, repetitivă și redundantă: sunt un înger de ordonat ce sunt… sunt un înger… numai un înger e ordonat ca mine… și îngerii beau vin… și asta a fost. Așa i-a ramas numele!
Dacă o să am o problemă cu Sfântul Petru, ei bine, o s-o rezolv eu cumva. Vin cu dovada cum că, din respect eclectic mi-am botezat feciorul, Petru. Îmi pun pământ în cap în semn de umilință și smerenie. Îmi cer iertare cu sinceritate. Văd eu acolo și improvizez pe loc. Problemele adevărate le au aștia care zic că Dumnezeu preferă lemnu’ și spațiile mici. Să vezi tu scandal cu ei la momentul respectiv. Și dacă la Sfântul Petru putem spera că ar putea să uite, ei bine, problema lor e direct cu Șefu. Și cu Șefu cu barbă nu te pui și nici nu-i sugerezi tu ce ai vrea să-i placă. He he! Io nu m-aș băga să mai plec într-un turneu cu autocarul cu ei. 🙂
Americanii au avut ”Dallas”, nemții „Familia Guldenburg”, numai noi avem ”Las Fierbinți”. Cine-i de vină?
Simțul umorului pe care noi îl avem și… Păi, film mai lipsit de umor ca Dallas-ul nu s-a mai făcut vreodată, dar fiind prima telenovelă cu acces rapid la populație, a rupt mapamondul în două tabere: pro si anti JR. La familia Guldenburg nu m-am putut uita, pentru că nu-mi place limba și, având ureche muzicală de calitate, nu puteam risca să învăț germana de la televizor. Pe de altă parte, ei nici nu au atâta prostie pe la sate cum avem noi. Și nici băutura aia pe care o beau tarambeții noștri care-și pârlesc creierele la cârciuma comunală și dupa aia se duc și violeaza babe. Cât de prost să fii să violezi o babă! Păi dacă tot intri în pușcărie pe viață, măcar violeaz-o și tu pe aia mai frumoasă din sat. Boule! Doamne ferește! Io cred că țuica făcută la cazan, cazanul fiind lipit cu plumb, cum se obișnuiește, e răspunzătoare pentru toate pierderile irecuperabile de umanitate, omenie, civilizație și alte calități pe care le-ar avea Omul normal.
Personajul tău din film e imaginat sau inspirat dintr-un biped în carne și oase?
Personajul meu a fost inventat pentru mine. Eu trebuia să fiu „tonomatul viu” din cârciumă, care cântă pe țuică. Dupa aia Mimi (Brănescu) i-a dat de treabă lui Ardiles și l-a făcut ceea ce este. Categoric, există această categorie de cântăcioși și cred că și eu am cântat cel puțin o dată în viața asta pentru niște băuturi necesare chefului pe care–l aveam din plin. Dar să fii cântăreț și hoț de găini… ei bine, asta n-am mai auzit! Deci, nu! Nu există în realitate și trebuie să facem ca nici să nu existe. Omenirea ar avea de pierdut dacă s-ar naște un Ardiles și n-ar muri la naștere.
Ce rol ai fi vrut să joci și încă n-ai avut ocazia?
Ca orice dictator în veritabil ce sunt, l-aș juca pe Dumnezeu în „Bruce Almighty”, în locul lui Morgan Freeman. Mi-a plăcut mult filmul, dar mai mult mi-a plăcut replica prietenului meu Andrela cu care am văzut filmul: „- Vezi mă, că până şi Dumnezeu e negru! Oricum e mai bine așa… bine că nu-i femeie…” Sună misogin dar am râs și încă mai râd de asta.
Cântecele tale au un puternic mesaj protestatar, sub învelișul de umor. De ce n-ai ales rockul, o muzică mai pentru rebeli, ci o muzică pentru oameni fini, inspirată din folclorul urban? Vrei să arăți că se poate revoluționa societatea și cu cântece vechi de pahar?
Publicul meu este format din rockeri în mare parte. Eu cânt la festivaluri de rock cot la cot cu trupe mari de gen. Pentru că avem acelasi mesaj, chiar dacă unul îl dă pe „2 a patra” și altul pe hore și sârbe. Mie îmi place rock-ul, fiind un mare devorator de rock. Dar muzica mea de suflet e cea pe care reușesc s-o cânt așa cum vreau eu. Am făcut să dispară matrițele din muzica mea. Nu respect multe dintre „regulile” impuse în muzică. Încerc să descopar metode noi și sunete noi, pentru că muzica este mai infinită decât infinitul. Totul depinde de capacitatea de inspirație și de a te putea inspira fără a plagia. Și dacă plagiezi, să recunoști asta și atunci nu se mai numește peiorativ ”plagiat”. Pentru că nu-i nicio rușine să cânți muzica altuia. Practic, imitația este o formă de respect. Tot timpul am spus că eu încerc să-l imit pe Tudor Gheorghe, dar nu-mi iese încă. Și nu cred ca Maestrul s-ar supăra dacă mi-ar ieși. Dar aș fi un nemernic să cânt o variantă la „Acolo este țara mea!” și să zic că e originală.
Și mai e ceva: muzica n-are nicio treabă cu cântatul. sunt două lucruri total diferite!
Cu ce se ocupă Mihai Mărgineanu când nu joacă în filme și nu cântă?
Răspunde la interviul Academiei Cațavencu! Fac multe lucruri și e tare bine să faci multe lucruri. În primul rând, mă perfecționez în meseria de român, pe care vreau s-o fac din ce în ce mai bine. E o meserie frumoasă și văd că din ce în ce mai mulți străini învață să fie români frumoși. Asta mă bucură și-mi dă speranțe. Dacă eram austriac, după cum le cunosc eu mentalitatea aia de gheață, probabil că nu mă bucuram. Dar fiind român neaoș, cred că deschiderea românească la tot ce e nou și din alte părți a făcut ca noi să fim. Pentru că noi ar trebui să fim mândri și doar că suntem și existăm ca nație.
Citesc mult și învăț – e adevarat că învăț din ce în ce mai greu 🙂 – fac sport de calitate bună, fac excursii și drumuri lungi, zbor mult (sau nu atât de mult pe cât aș vrea), scriu zilnic impresii și senzații, observ „ce nu merge bine/ce incomodează” – vorba lui Andrieș, merg pe munți cu bicicleta și pe mare cu velierul. Încerc să ajung pilot de linie și sper să reușesc asta până spre sfârșitul anului. Mihai Sturzu, prietenul meu de la Brașov (Mihai de la HI-Q), fiind mult mai cumpătat și mai organizat ca mine, deja a terminat o mare parte din teorie și a luat examene importante cu Autoritatea Aeronautică – autoritatea e un fel de șefu’ la toți in aviație – bașca că a zburat deja, cu Boeing-ul. Abia aștept să zic pasagerilor: Bună ziua, stimați pasageri, comandantul Mihai Mărgineanu vă urează un zbor plăcut. Da da da, e același cu ăla care cântă ”Jana era croitoreasă.” Păstrați-vă calmul și bucurați-vă de meniul de la bord. Ce reacție vor avea oamenii? O să fie interesant :)!
Ai avut o foarte apreciată postare pe Facebook, legată de interzicerea consumului de cânepă. Crezi că domnii care au asemenea preocupări sunt întregi la minte sau cam ”fumați”?
Nu e normal să interzici o plantă! Este ilegal să te droghezi „cu iarbă”… de ce ?.. nu știu! Beția de alcool nu este trecută în ilegalitate. Și din observațiile mele normale și nevinovate, bețivii sunt mult mai periculoși decât fumații. Ne prefacem că nu există problema sau o ascundem sub preș, cum se prefac islamicii cum că la ei nu există homosexualitate sau viol.
Dacă pot înțelege trecerea în ilegalitate a unei substanțe obținute prin procesare chimică, cum e cocaina și heroina – aceste invenții nenorocite ale secolului 19 – și înțeleg asta, nu pot fi de acord cu interzicerea consumului unei plante care crește, vrei nu vrei , liberă sub Soare. Cum ar fi să se interzică consumul de mere pentru că sâmburii de măr conțin arsenic? Sâmburii de măr chiar conțin arsenic. Mult. Dacă nu e procesat înseamnă că e natural. Deci fumatul de muguri de cânepă e Eco, am putea spune 🙂 . Nu poate fi trecut la consum de drog, pentru că nici băutul de țuică de prune, făcut din zeama de prune și distilat în cazane speciale, deci procesat, nu este trecut în ilegalitate, deși este mult mai nociv. Să intre Anti-drogul peste o mamaie, la ea in ogradă și s-o aresteze pentru că avea cânepă în fundul curții, este strigător la cer. Chiar dacă plantele alea erau în grija lu’ nepot-su!
După ce ne-au tăiat copacii, acuma ne lasă și fără iarbă. Ce crezi că mai urmează să interzică? Carnea de porc, să nu facem colesterolul mare?
Este cunoscut faptul că marile concerne farmaceutice au ajuns la un nivel și la o putere mai mare decât băncile sau petrolul. Unele guri rele susțin cum că o companie farma este responsabilă pentru cel de-Al doilea război mondial. Și eu tind să cred și varianta asta!
Până-n anii 90, colesterolul era normal până la limita de 300. În anii 90 s-a hotărât că dacă ai colesterol peste o limita de 200 de „ce o fi numărul ăsta”, înseamnă că ești bolnav de „colesterolită” și tre să iei niște pastile făcute de unii. Cu Omega 3, altă invenție care înlocuiește celebra și urâta Untură de peşte. Ridicolul situației constă în faptul că medicul – unii dintre ei fiind mână-n mână cu farmaciștii – nu-ți mai dă untură de pește, ci niște pastile din cutiuțe colorate „care conțin Omega 3”.
Spre asta se merge: să nu ne mai furajăm cu mâncare sau plante naturale, ci să luăm niște pastile inutile făcute de niște escroci care nu se mai satură de lovele, deși ei sunt cu un picior în groapa comună a uitării.
Să recapitulăm: s-au interzis țigările în public, se interzice cânepa, dacă taie ăștia și vinul ieși în stradă?
Tot gurile rele susțin că Revoluția din octombrie a fost susținută de poporul rus pentru că Nicolae II avea de gând să cam interzică vodca, pe care o transformase deja și demult în monopol de stat. Rușii de rând erau la discreția marilor comercianți evrei de vodci proaste și otrăvitoare, Mendeleev (ăla cu tabelu’) în persoană impunând chiar o rețeta chimică standard pentru compoziția vodcii, la ordinul Majestății Sale, Țarul.
Deci nu se poate interzice vinul! N-a reușit Burebista, care avea toate metodele la îndemână și nu depindea de un Bruxelles utopic care să-l deranjeze, și crezi că interzic ăștia de trag unii hăis și alții cea, acest minunat dar de la Dumnezeu care este vinul?
Cât despre fumat în locuri publice: este prima oară după 89 când simt că s-a luat o decizie pentru oameni și nu împotriva lor, chiar dacă legea este una care „interzice”. Pentru mine, legea asta este un paradox dar mă bucură din plin aplicarea ei.
Olanda permite consumul de droguri ușoare și olandezii o duc ca-n Rai. Crezi că dacă modificăm legislația în sensul ăsta o s-o ducă și românii la fel?
Olandezii o duc bine nu pentru că în Amsterdam există locuri în care se poate fuma iarbă! Olandezii o duc bine pentru că ei au inventat Imperialismul economic. Ei o duc bine pentru că se impun de sute de ani. Nu știu asta dacă are vreo legatură cu faptul că, în Olanda, poporul evreu pribeag a găsit înțelegere, adăpost și integrare în perioada Evului Mediu. Cu siguranță că olandezul a avut ce să învețe de la niște oameni care pun educația pe primul plan și care, uniți unul cu altul, au putut să facă să apară din rândurile lor atât de multe capete luminate. Eu cred că are importanță cu cine te însoțești și cu cine te unești în forțe.
De aia Olanda este unde este, deși din punct de vedere geografic este praf.
Ești un om foarte popular, cu păreri sănătoase, extrem de vocal pe subiecte care, pe alții, îi fac să-și îndese cheliile în nisip. În ce condiții crezi c-ai putea fi un politician de succes?
Politicianul în care eu cred este unul care a depășit singur și sănătos toate nivelele piramidei lui Maslow. Și ăștia au murit în închisorile comuniste!
Restul sunt oportuniști, lingăi de nevoie, trădători sau extrem de proști. Iar eu sunt tipologia celui care are mare grijă cu cine se „întovărășește”. În condițiile de față, prefer să influențez oamenii politici de calitate decât să particip activ. Mă uit la ăștia care cadidează la locale și mi se face milă de ei. Unii nu au alte opțiuni, alții sunt pe scena politică dintotdeauna și n-au demostrat nimic vreodată, alții sunt ca mieii înainte de Paște. Mi-e milă de ei că vor cădea în păcatul îmbogățirii rapide și inutile, că pe bună dreptate, pe unii o să-i înjure toată lumea, alții vor da cu subsemnatul în anchete. Pentru că oamenii au pierdut sensul și s-au rătăcit.Nu vreau să intru în politică! Deocamdată, pentru că nu se știe niciodată ce-ți rezervă viața, iar eu nu-l mai fac pe Dumnezeu să râdă spunându-i planurile mele de viitor.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 6 (1205) – 18 aprilie-8 mai 2016
