A fost derby. Cum mi-am dat seama? L-am găsit în baie… nu vreți să știți cum… se picta pe față… cu rujurile mele. Își făcea dungi și încerca să copieze o stemă sau ceva. Nu prea se descurca. A trebuit să-l ajut. Nu știe că aplici, sugi buzele, le țugui și gata. Era gata de meci!
A plecat de dimineață, cică are repetiție. M-am enervat puțin când l-am văzut așa motivat încă de la 7 dimineața. A plecat și nemâncat la repetiție. Când am avut repetiția de nuntă n-a venit că avea de scris niște banere, a trimis un băiat din galerie, și acum a fugit repede să repete cum să ridice niște bucăți de carton. Și n-a mâncat nimic. A zis că oprește la un restaurant cu băieții. La cum îi știu eu pe „băieții” vor cina luxos la o șaormerie și vor da pe ei toate sosurile. Bine, partea bună e că nu-i spăl eu hainele de meci. E prea obsedat de ele să mă lase să le ating. Le spală personal, cu el în cadă, și le freacă mai mult ca… nici nu mai zic.
Probabil și-a dat toată lumea seama că nu-s foarte satisfăcută. În ultima perioadă n-am mai… nimic. Secetă. De parcă suntem în cantonament, nu alta. E mereu cu nasul în televizor, se uită pe scoruri, citește statistici, face bilete de pariuri și gândește banere pentru meciuri. Serios, sunt atât de disperată să-mi dea și mie ceva că atunci când îl aud prin casă că-și bagă sula-n X lucru fug repede la el și zâmbesc ca tuta. Dar de fiecare dată-și bagă sula-n vreun fotbalist. O să ajung geloasă pe Chipciu. Ăsta o vede mai des ca mine…. la mine-n casă!
Și m-am enervat că l-am găsit noaptea acasă, în baie, plângând. Cică pierduse derby-ul. Plângea ca un copil și îi curgeau mucii pe prosopul pe care l-a prins ca o babețică la gât să nu-și murdărească tricoul preferat. A plâns așa tare că avea rujul scurs pe față și arăta ca un clovn ridicol. Clovnul meu. Îl iubesc pe suporterașul meu.
