Ca niște veritabili ”johnny-contra” ai continentului, cum au fost, de altfel, întotdeauna, britanicii au decis, după o noapte mai de coșmar ca a lui Geoană, să părăsească Uniunea Europeană. Din ce-am văzut la televizor, domnii și doamnele care au votat BREXIT-ul se bucurau, prin pub-uri, mai ceva decât se bucurau ăia prin crâșmele din Vaslui și Teleorman că a câștigat USL-ul în 2012 și-a învins dictatura băsistă. Și comparația o să vi se pare mai puțin absurdă dacă luăm în calcul faptul că în Londra și în marile orașe au votat în principal tinerii și oamenii cu mai multe clase decât trenul, pentru rămânerea în Uniune, în vreme ce la sate și în zonele unde s-au auzit de tren s-a mers pe principiul atât de drag lui Ilici și Ponta ”Nu ne vindem țara”, iar pensionarii britanici au votat angro pentru despărțirea de Europa, nostalgici după vremurile când Imperiul Britanic se cam pișa cu boltă, peste Canalul Mânecii, pe continent.
Doar că acum vremurile s-au mai schimbat, iar vântul s-ar putea să bată invers, spre ei, servindu-le o minunată porție de ceai reciclat. Dacă n-ar fi fost propaganda ticăloasă a unor oameni ca Nigel Farage și altor marionete moscovite, poate că britanicii ar fi votat în cunoștință de cauză. Dar atât li s-a spălat creierul cu ”noi suntem britanici, noi nu avem nevoie de nimeni, noi suntem cei mai șmecheri de pe planetă” încât oamenii chiar au crezut. Ei nu au înțeles că nu mai suntem pe la 1800, când în Imperiul Britanic soarele nu apunea niciodată, suntem în 2016 și s-ar putea ca lumina să se stingă rapid. Deja lira sterlină s-a prăbușit pe burse, ajungând la cel mai slab nivel din 1985 încoace. E drept, asta înseamnă mai multe produse britanice vândute la export, dar și prețuri mai mari prin magazine pentru guțulanii care au votat ”Out” și care chiar se vor trezi pe dinafară. Interesant e faptul că lira a mai trecut printr-un asemenea coșmar în 1992, când scăderea bruscă și masivă i-a adus cunoscutului om de afaceri George Soros frumușelul profit de un miliard de coco, pentru că a fost singurul care anticipase și profitase din vânzarea pe termen scurt. Ghici ghicitoarea mea cine o mai fi scos un miliard și din BREXIT?
Dacă l-ar fi citit pe Hemingway, britanicii ar fi știut că, așa cum niciun om nu e o insulă, nici măcar o insulă nu mai e insulă într-o lume globalizată. Nicio țară nu poate trăi de capul ei sau poate, dacă ține neapărat, dar riscă să ajungă precum Coreea de Nord. Britanicilor care azi se bucură ca babele alea de la alegerile din 2014, care repetau, isterizate, ”Ponta iese, maică, Ponta iese!”, o să le înghețe rapid râsul pe buze. Da, probabil că o să scape de un milion de muncitori est-europeni, spre satisfacația imbecilului de Farage. Dar ce-o să aducă în schimb? Un milion de pakistanezi? Din partea mea, să aducă și două, doar să aibă grijă, când coboară la metrou, să nu urce înapoi cu bomba artizanală cu tot.
Plus de asta, să nu uităm că, potrivit statisticilor, Scoția și Țara Galilor au votat predominant pentru rămânerea în UE. Când or vedea că se împute treaba, cât credeți c-o să le ia scoțienilor și galezilor să facă și ei referendum pentru independență și să-și bage piciorul în Regatul Unit, cu tot cu regina ei de paradă? Abia atunci aplaudacii lui Farago și naționaliștii de paradă, ăia cu ”Britain First”, o să realizeze că nu pentru ieșirea din UE au votat azi, ci pentru destrămarea Regatului Unit. Dar va fi prea târziu. Oricum am lua-o, ieșirea Marii Britanii din UE este o afacere perdantă pentru ambele tabere. Și UE va avea de suferit, dar și Regatul Unit. Singurul care câștigă din afacerea asta este Putin. Adept convins al dictonului ”Dezbină și stăpânește”, tiranul de la Moscova nu poate decât să-și frece mâinile, văzând că a reușit să spargă UE. Pentru că de asta are nevoie: de o lume dezbinată, fărâmițată, unde mujicul din el să-și facă mendrele mai ceva ca-n Ucraina. Putin a scos o piesă importantă din joc, mai are de curățat câțiva pioni, niște hollanzi neînsemnați și pe dama Merkel și partida e a lui. De altfel, la câți miliardari de-ai lui Vladimir Vladimirovici mișună pe acolo, Londra a început să devină deja Londongrad, și nu m-ar mira ca în curând băutura tradițională de five o‘clock a britanicilor să devină ceaiul cu plutoniu.
