În Epoca de Aur a basmului românesc, Făt-Frumos devenise idolul cosânzenelor adormite cu poveşti de prostit minorii. El era, evident, arătos (şi călare şi pe jos), puternic, sărac şi cinstit, cucerind fetele de împărați folosindu-se de un singur cal-putere. Vorbim de timpuri când gagicile învățau la pension, nu umblau fără pălărie în public şi roşeau când feții le aruncau ocheade. Vremuri de tot rahatul, adică, ți-era ruşine să scuipi o sămânță pe stradă şi să le pipăi dorsal pe sânziene.
Dar, aşa cum ştiți fără să vă cicălesc eu, dragii moşului, lucrurile au evoluat şi basmele, la fel, s-au schimbat. Sunt în vogă azi personajele permise de balaurul CNA după miezul nopții – exemple cum să reuşeşti de poveste în viață. Cosânzele s-au emancipat şi ele, ținând pasul cu noile norme ale tărâmurilor contemporane. Nu doar că nu se mai emoționează cu o floare, mâna băgată în chiloți pe stradă de partener li se pare o dovadă de timiditate patologică. Acum sunt topite după masculii care scuipă bărbăteşte, se scarpină viguros la ouă şi îşi pomenesc oral balauraşul din trei în trei cuvinte. În aceste condiții, Făt-Frumos a fost declasat, nefiind câtuşi de puțin compatibil cu cerințele.
Locul i-a fost luat de zmeu, băiatul ştiind să se updateze datorită dotărilor naturale: herghelii de cai-putere, galbeni mulți în vistieria părinților, steroizi în muşchi şi gol în capete, indiferent de numărul acestora. Te şi umflă râsul când te gândeşti la proastele de altădată, încrezătoare în gogoşile cu aleşi revelați prin aşezatul busuiocului sub pernă – în loc să-şi pună un selfie în bikini pe Facebook, alături de un motto simplu: „t-e pupik dulcik & t-e aştept ferbinte. pisycutza tha“. Feții-Frumoşi visați de fraiere nici măcar nu se descurcau singuri; ba îi rezolva vreo zână, ba li se tunau singure mârțoagele în armăsari care să-i ducă în spate. Nişte pămpălăi de la țară stând bine cu muşchii, ca toți ciobanii. Oricât am căuta un basm unde Făt-Frumos să fie băiat de băiat şi bazat, dăm tot de gogomani izbutind cu ajutorul altora.
Ia să vedem, cum ar suna, pe scurt, o astfel de poveste, reconsiderată în perspectivă modernă: A fost odată, n-ar mai fi fost, un individ pe care-l chema Făt-Frumos. Neavând el altă treabă şi neplăcându-i munca, ajunge într-o împărăție unde află că era jale mare. Fiica cea mică a dictatorului fusese, zice-se, răpită de un zmeu, cu un Logan tunat mare șucărime, şi dusă la castelul acestuia. În realitate, bagaboanta plecase singură de-acasă, cuplându-se cu primul zmeu întâlnit. Boss de boss şi bine dotat în acareturi, o băgase în boale pe golancă – nu că ea s-ar fi priceput la gospodărie, dar avea alte talente care-l lăsau lat pe proprietar, cu toate capetele lui jmekere. Împăratul îi promite țărănoiului jumătate din împărăție şi pe curvetă de soție, dacă i-o returna în deplină stare funcțională. Posibil ca moşul să fi suferit de vreun complex oedipian, gen. Cum Făt-Frumos minte multă n-avea, da’ cafteală ştia destulă, intră neautorizat peste bietul zmeu în casă şi-i taie toate capetele, aducându-i-o obsedatului bătrân pe fiică-sa. Împăratul (boier de felul lui) îşi ține promisiunea, în loc să-i dea o țeapă (la propriu) bătăuşului. Aşa ajunge derbedeul bogat, procopsindu-se şi cu nevastă țâțâ-de-mâță, cum n-ar fi fost de nasul lui niciodată dacă nu-l năşteau povestitorii cu noroc pe lume. Bine că s-a făcut astăzi dreptate, iar papagalii ca Făt-Frumos nu mai au nicio şansă în fața zmeilor adevărați.
Gata acum, ora zero a sosit cu porno pe satelit! Noapte bună, copii!
