Tehnocratului Mircea Dumitru, ministru educației, i-a trecut prin scufie ideea nefericită să organizeze concursuri pentru ocuparea funcțiilor de directori pentru toate școlile. Feude de partide și de stat, școlile din România sunt conduse în mare parte de directori plantați politic, cu delegații sau fără. Rezultatele acestui sistem feudal prin care partidele dau de muncă găozarilor de partid pe care-i dotează cu secretară și putere de decizie se văd cu ochiul liber.
La începutul lunii septembrie ministrul Dumitru anunța organizarea unor concursuri care să profesionalizeze managementul școlar. Și nu numai că a anunțat astfel de măsuri, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea miniștrilor de după 1990, dar a și pus ideea în operă. Cu mâna pe pix pe care l-a mânuit ca pe un par, ministrul tehnocrat a operat o schimbare în legea educației naționale prin care a introdus organizarea concursurilor pentru funcțiile de directori de școli. Aceasta a echivalat cu o declarație de război pentru activul de partid, în special din PSD, care parazitează aceste funcții de ani de zile.
Așa a intrat în scenă senatoarea nemuritoare Abramburica, aka Caterina Andronescu, această pionieră – șefă de detașament și unitate – ce-a păstorit educația națională sub sloganul ”Tot înapoi!”. Cati a pus și ea mâna pe un pix cu mânerul pe stânga și a operat următorul amendament: "Concursul pentru ocuparea funcțiilor de director și de director adjunct se organizează numai după finalizarea semestrului II până la începutul noului an școlar." Cum ar veni, coana Caterina a pus ceasul să sune după alegeri când, cu un cur de pesedist sau pesedistă pe scaunul ministerial (de ce nu chiar al ei?) concursurile s-ar ține joi pentru posturi ocupate de marți.
Că gropăreasa sistemului de educație românesc și-a băgat laba în bucătăria unui proiect de lege este absolut legitim, că doar d-aia umflă ditamai leafa de senator. Numai că gestul Caterinei n-a fost unul la vedere, cu documente. În condițiile în care proiectul nu era pe ordinea de zi, cumătra pesedistă a întocmit un raport la repezeală, fără să justifice modificarea, și l-a strecurat pe șestache la dosarul cauzei. Luată la întrebări de jurnaliști Abramburica a evitat să declare ce a avut în cap și care-i scopul amendamentului. A schimbat vorba și apoi și-a închis telefonul pentru a se da la fund. La propriu, că de ieri n-o mai găsește nimeni. Și nu doar pentru că tușa Caterina merge pe sistemul mușcă și fugi, ci și pentru că raportul întocmit de ea purta și semnătura senatorului Dumitru Oprea, secretarului comisiei de învățământ din senat, care habar nu avea despre operațiunea bunicuței pesediste. Cum să-ți mai fie milă când le bagă DNA-ul mâinile la menghină?
PS. Mă frământă o întrebare. Dacă împăratul Caligula și-a făcut calul senator, oare de ce Iliescu l-a copiat în cazul doamnei Caterina Andronescu? Putea s-o facă măcar deputat, nu?
