Cum, din titlu lipsește un ”ș”? Ba nu lipsește deloc, că nu ne refeream la voievodul Drăculea, ci la cei care se pretind ”adevărații urmași ai lui Țepeș-Vodă”. Din cauza vicisitudinilor istoriei, un ”ș” s-a pierdut în negura veacurilor, așa că domnul Bogdan Diaconu nu mai poate face guvernul cu Țepeș, ci doar cu țepe. Nu de alta, dar adevăratul Țepeș s-ar răsuci în mormânt ca la rotisor dacă ar afla că la cârma Țării Românești a fost propus, de către partidul pro-rus (prescurtat PRU), nimeni altul decât un hoț dovedit pe nume Victor Ponta. Considerat de Bogdan Diaconu un mare patriot, după ce nu mai târziu de acum doi ani era călcat în picioare de naționaliștii lui pește prăjit, pe motiv că voia să facă moschee în București, Ponta a redevenit „speranța românilor în mai bine”.
Și, chiar dacă Țepeș l-ar fi săltat într-o țeapă mai înaltă decât toate, ca pentru rangul lui, Ponta e propunerea PRU pentru conducerea executivului. La Apărare, Diaconu îl propune pe Daniel Savu, transferat pe post de vârf de la echipa FC PSD, pentru o sumă neprecizată. Savu a fost ofițer SRI după 1990, iar înainte de 1990 nu știm dacă a fost securist, dar în orice caz frizer sau sculer-matrițer n-a fost. Cum Direcția Securității Statului nu mai există, Diaconu s-a gândit totuși că și la MapN tot cu uniformă umblă oamenii, așa că domnul Savu o să se simtă în elementul lui. Pe principiul ”cine-mparte, parte-și face”, Bogdan Diaconu se vrea șef la Interne. Sub el, probabil că instituția ar fi un fel de corcitură între Gestapo și Poliția Legionară, dar nu trebuie neglijat nici celălalt aspect, legat de girofar: abia când o să fie uns ministru de Interne, domnul Diaconu va putea sta liniștit, că nu o să i se mai răcească ciorba fără el la restaurant, fiindcă nu va mai fi obligat să stea ca tot gherțoiul prin trafic.
Nu știm dacă membrilor PRU le vine să scoată pistolul când aud de cultură, dar probabil că faptul e valabil. Altfel de ce l-ar propune Diaconu pe Mihai Sturzu ministrul Culturii? N-au și ei un filosof, un literat, un erudit, acolo, în partid, de-au ajuns pe mâna unui băiețaș care rămânea fără voce dacă sărea CD-ul din stație? Evident că din acest cabinet-fantomă nu putea lipsi nici Sebastian Ghiță. Noi l-am fi văzut la Sport, că e ditamai păluga și le are cu baschetul, dar Diaconu îl propune ca ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale. Carevasăzică, nu e de ajuns că avem un sistem informatic vai de steaua lui, care pică odată cu avioanele prin Apuseni și casele la cutremur, trebuie să-l avem și pe Ghiță ministru al Societății Informaționale, că mai erau niște bani de dat prin sistem și era păcat să nu-i ia tot el.
Dar cel mai mult și mai mult, dintre toate propunerile, ne-a plăcut cea a lui Mirel Palavra pentru ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Acolo e locu' la băiatu' ăsta, care știe cel mai bine cum e cu famiglia, cu munca în zadar la sondaje mincinoase, cu protecția socială pe care i-au asigurat-o, ca să nu crape de foame, stăpânii lui, fie că s-au numit Dan Voiculescu sau Victor Ponta, și cu persoanele vârstnice. Marele karatist n-o să aibă probleme, fiindcă va găsi surse de finanțare pentru șoșonarii cu pensii mici care votează PSD/PRU/ALDE. Nu, nu o să confiște marile averi ilegale, fiindcă atunci colegul lui de guvern Ghiță ar rămâne primul sărac lipit, ci o să-i execute electric sau o să-i omoare prin blocare pe alde pensionarii burghezo-moșierești, gen Mihai Șora și Neagu Djuvara, iar din pensiile lor o să-i mai cumpere lui Diaconu niște țepe, ca să aibă de dat la toată lumea.
