Se spune că Ion Raţiu a pierdut alegerile în anii '90 din cauza papionului, pentru că nu eram obişnuiţi cu atât de multă eleganţă și nu știam cum să o interpretăm sau să o apreciem. Eleganța ne îngrozea, ni se părea dubioasă și revoltătoare. Au trecut 26 de ani de atunci iar eleganța, bunul simț și decența continuă să ne sperie: "Cioloș nu e român!", "Afară cu străinii din țară!". Mârlănia, minciuna, stridenţa și vulgaritatea sunt calitățile după care ne alegem în continuare liderii politici, deși azi nu ne mai obligă nimeni să votăm mizerii și mizerabili. Ce este cu adevărat trist este că democrația dovedește cât de jos este nivelul societății românești, la toate capitolele. Ion Rațiu spunea: "Voi lupta ca să caut să aduc elementul esenţial al democraţiei care nu este jocul numelor, cifrelor, cine are majoritate, cine are mai multe voturi. Asta nu e democraţie. Democraţia însemnează o înţelegere că omul este în centrul societăţii şi totul se învârte în jurul lui. Democraţia însemnează că-l asculţi pe om şi pe urmă îi respingi punctul de vedere. Chintesenţa democraţiei se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine! Dacă eşti în stare să faci treaba asta atunci însemnează că am început să învăţăm ce e democraţia. Iar rostul meu, dacă nu voi fi ales (n.r. preşedinte) e să aduc democraţia în ţara asta cât mă ajută pe mine puterile mele, nu numai în partidul meu, PNŢCD. (…) Toată viaţa mea o voi dedica-o acestui scop“.
Deși se presupune că acum avem la dispoziție toate resursele pentru a ne cizela, avem acces la biblioteci, scriitori de Nobel, informație, știință sau tehnologie, avem acces la oameni și personalități remarcabile, pe noi ne lasă în continuare reci democrația și finețea lui Rațiu și ne excită tot comportamentul necizelatului cu funcție, care vorbește pe limba poporului nostalgic după cuplul Ceaușescu. Am ridicat "țigancă împuțită!" la nivel de slogan, iar papionul și decența ne încruntă. Devenim suspicioși la cel mai mic semn de bun simț și stăpânire de sine: "Cioloș nu e român ca noi, domnule, nu îi pasă de români, să se ducă înapoi la Bruxelles" strigă necredincioșii obișnuiți cu lăturile politicienilor din ultimii 26 de ani. Se pare că încă avem nevoie în fruntea țării de nenorociți pasionali, care să se bălăcărească la televizor, să se scuipe, să se îmbulzească, să se certe și să se înjure, să facă miștouri ieftine, ăștia sunt politicienii pe care îi recunoaștem ca fiind români. Ăștia merită să decidă soarta copiilor noștri, ăștia care se hrănesc cu sărăcia, cu disperarea, cu deznădejdea și ura noastră. Dacă am fi un popor fericit sau zâmbitor, probabil că i-am deruta complet pe acești ciocli răi și frustrați care vor să calce cu bocancii plini de noroi peste cadavrul democrației lui Rațiu. Noroc că suntem la pământ, un popor cu un grav complex de inferioritate, la fel ca politicieni frustrați și incompetenți pe care îi punem să ne reprezinte.
Ceea ce îmi aduce aminte de o declarație a academicianului Mircea Malița despre Tovarășa Supremă "Elena Ceaușescu agrea persoanele care își mărturiseau problemele, frustrările, necazurile și le invidia pe cele care o duceau bine, erau ambițioși, sau aveau scopuri în viață. (…) Existau niște femei care formau un cerc al vrăjitoarelor în jurul ei. Erau vreo 4-5 femei care aveau intrare la ea tot timpul și își știau metehnele. Intrau la ea plâgând, iar Ceaușeasca le întreba ce e cu ele. Ea le dădea sfaturi, era o plăcere pentru ea să vadă că alții suferă. Dacă zâmbeai și spuneai că totul merge bine se întreba: Cum, îți merge bine?, asta era reacția”.
Oare pe 11 decembrie vom fi în stare să recunoaștem papionul în mulțimea de Elene Ceaușescu? Oare vom fi în stare să ne delimităm de propria nefericire și să acceptăm binele? Oare duminică vom striga „Moarte intelectualilor!” „PNL şi PNŢ / Să ne pupe-n FSN!” „Iliescu apare, soarele răsare!” „Iliescu, te votăm, / Te votăm tot neamu’ / Ca să moară de necaz / Raţiu şi Câmpeanu!” sau vom rosti calm "voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine"?
Hai, România, alege papionul!
