În timp ce la Antena 3 și România TV vuvuzeii se dau peste cap și se pupă singuri în fund, în timpul rotației, ca să demonstreze guguștiucilor telespectatori cât de slugarnică e justiția română față de Iohannis, justiția română ce face? Se trezește, așa, nitam-nisam, să-i ia casa aceluiași Iohannis. Bine, domnilor judecători, dar pe Gâdea, Badea, Ciuvică și Ciutacu i-ați întrebat când ați dat sentința asta? Chiar vreți să lăsați bieții oameni fără pâine, fiindcă ei la televizor zic ceva, iar voi, la tribunal, faceți altceva? Ce credibilitate să mai aibă, săracii, când toacă toată ziua, ca pentru o babă surdă (de fapt pentru sute de mii de babe surde), că justiția e cârpa de șters pantofii a ”Mutălăului” în timp ce, iată, magistrații tocmai i-au stricat sasului sextetul de case?
Dar și mai îngrijorător e faptul că Iohannis nu s-a pus de-a curmezișul sentinței, ci a declarat că respectă decizia instanței. Deci nu s-a dus cu jalba-n proțap la CEDO, nici nu a intrat în greva foamei în față la Cotroceni, nici n-a început să bocească pe la televiziuni că e o victimă neprihănită a „justiției politice”, care l-a dat afară dintr-o casă și l-a lăsat în palatul gol, calic și vai de el. A înghițit gălușca, nemțește, și-și vede de treabă, mai departe. Bine, acum o să-mi spuneți că, dacă voi aveați șase case, ați fi vrut să înghițiți găluște toată viață, dar să nu uităm că avem de-a face cu un om politic. Și ăștia, precum știm, sunt foarte legați de lucruri, foarte sentimentali și nostalgici. Gândiți-vă doar cât s-a jelit Băsescu după ce-a pierdut casa din Mihăileanu, cât o fi plâns Voiculescu cu buricul în fruntea lui Badea când i-a confiscat statul sediul Antenelor sau cât s-a văitat Năstase când a trebuit să dea un mizilic de prejudiciu înapoi.
Dintr-o asemenea perspectivă, atitudinea lui Iohannis e chiar de apreciat. A făcut el multe prostii, multe matrapazlâcuri, multe nefăcute, dar în problema asta a dat cel mai bun exemplu care s-ar fi putut da. Numai imaginați-vă cum ar fi fost ca, după ce a pierdut casa prin decizie judecătorească definitivă, Iohannis să se fi apucat să critice justiția seară de seară, la posturile de televiziune, între generalul Abraham, Bogdan Chirieac și colonelul Dogaru. Ar mai fi existat atunci vreo speranță pentru România, când, după ce că are un guvern de lingăi, un șef la Cameră pușcăriaș și un șef la Senat pușcăriabil, ar fi avut și un președinte care nu dă nici el doi bani pe lege? Cu siguranță că nu. Așa că numiți-l cum vreți – președinte-spectator, președinte-voiajor, președinte-antrenor, dar numai ticălos nu-l puteți numi. Ticăloși sunt președinții-jucători care, după ce au jucat zece ani contra ticăloșilor, s-au dat, până la urmă, de partea lor.
