Campania pentru alegerile prezidențiale a furat startul, dar într-o țară în care se fură și hoții între ei, nu este ceva neobișnuit. Ultimul pe lista celor care și-au anunțat candidatura, cu voia dumneavoastră, este Mircea Geoană. Dacă până acum s-a situat pe o poziție temperată (citește anostă și plicticoasă), zilele trecute a comis-o, prinzând curaj și lansându-se pe tărâmuri mai puțin sigure. Iată ce a declarat, crezându-se nu numai original, dar și bonom, cu referire la Congresul PSD:
E ca într-o piesă din Grecia Antică. Știi deznodământul, dar trebuie să joci până la final. Am ascultat fără sonor.
Stupoare! Cum poți să asculți fără sonor? De când e la NATO, domnul Geoană pare să fi uitat limba română. Nu că funcția l-ar fi solicitat prea mult, să fim serioși, secretar-adjunct e ca vice-președintele SUA, stai în stand-by și aștepți să-ți moară șeful sau să se scape pe el – caz mai aproape de noi. Totuși, Mircea Geoană a pus pe mute, după care a ascultat cu atenție. Nu cred că a existat vreo subtitrare, nici că Geoană știe să citească după buze. În fine, să ieșim din gară.
Mai departe, ne spune cum s-a simțit el acolo pe mut. Anume s-a simțit ca într-o piesă din Grecia Antică, atunci când știi deznodământul, dar trebuie să joci până la final… Adânc. Îmi vine să cred că o comparație între Antigona și Ciolacu ar putea deveni temă pentru un examen de bacalaureat. În același timp mă întreb și eu ca prostănacul: Oare, traseul politic al domnului Geoană nu a fost tot ca într-o piesă din Grecia Antică? Pentru că orice neghiobie a făcut proaspătul candidat, de fiecare dată a căzut în picioare. Și după ce a făcut o vizită fulger la Moscova în 2009, și după ce a primit bani în direct de la Birchal, și după ce a primit trei ceasuri de 100.000 de euro de la Vanghelie (ceasuri despre care Geoană a declarat că nu știa cât valorează, și după ce a înființat un partid de buzunar, și după episodul cu cumnatul pus de el la Eximbank și care a fost condamnat în contumacie… Măi să fie! Dar cine să-l susțină și în ce scop?! Dacă-l întrebi pe Mircea, sunt sigur că nu știe nici el cu exactitate, dar între timp se face că lucrează.
Domnul Mircea Geoană este o ciorbă reîncălzită. Și nici măcar una gustoasă. Afișarea ca independent este de-a dreptul hilară. Geoană nu a fost niciodată independent, ci a fost mereu manipulat și folosit, începând cu tatăl lui, generalul de securitate școlit la Moscova, continuând cu Mihaela, dragostea mea și cu soacra domniei sale, trecând prin Vântu și Vanghelie și sfârșind cu serviciile americane. Geoană nu a gândit niciodată cu capul propriu, iar atunci când a făcut-o a dat cu bâta-n baltă. Cum a fost promisiunea făcută în 2009 că va da fiecărui român întors în țară o sumă de 25.000 de euro. Cum au fost atâtea alte dăți în care cei din jurul lui au trebuit să se folosească serios ca să repare neghiobiile.
Și totuși, domnul Mircea Geoană candidează. Fără susținerea vreunui partid însă, șansele lui sunt „miculuțe”, ca să cităm un clasic în viață. Tot eșafodajul cu NATO este o butaforie (că tot îi este drag domnului Geoană teatrul antic) cu prea puțină influență la alegătorii români. Geoană a învățat să ducă o campanie în stil american, doar că aici e România. Aici alegătorii sunt avizi de populisme, de promisiuni deșănțate, de scandaluri, de atacuri la persoană, de caterincă de bufetul gării, pe scurt, alegătorii sunt atrași mai mult de spectacolul alegerilor, cât de profunzimea susținerilor din partea candidaților. Or, discursul domnului Geoană este atât de plictisitor, încât o tragedie din Grecia Antică ți se pare cel mai tare film de acțiune din toate timpurile. Domnul Geoană reușește performanța de a nu spune nimic în foarte multe cuvinte. Domnul Geoană nu înțelege psihologia alegătorului român și, prin urmare, nu se adresează acestuia, ci unui alegător ideal care ar trebui să vadă în el salvarea țării: în sfârșit, vin americanii! Au venit și fără domnul Geoană. Au venit ca într-o țară din lumea a treia, și vă asigur că nu din vina lor.
Să mai spicuim însă un pic din înțelepciunea sus-numitului. „Nevoia de schimbare din societate îmi indică un candidat mai diferit decât ce a fost până acum”… Adânc. Presupun că a făcut referire la sine însuși. Problema este următoarea: Cu ce ar fi Geoană mai diferit decât Ciolacu, Ciucă, Simion sau Lasconi???… Pauză.
Exact! Cu nimic! Peisajul politic din România aduce într-adevăr cu o scenă din teatrul Greciei Antice, doar că ceea ce a fost atunci tragedie, s-a prefăcut acum în comedie!
