Întrebat de ce Armata nu a doborât dronele rusești intrate duminică în spațiul aerian românesc, Ministrul Apărării, Angel Tîlvăr a precizat:
„Nu aveau caracter ostil”.
Ne-am liniștit. Așadar, dacă dronele rusești nu au caracter ostil, pot să zboare pe cerul patriei în voie, ca niște iezi pe pășunea comunală. Carevasăzică, drona cu pricina nu avea caracter ostil, adică era prietenoasă. Parcă văd drona cum coboară ușurel lângă o stână și intră în vorbă cu ciobanul.
Îl întreabă cum o duce, dacă e mulțumit de viață, dacă-l poate ajuta cu ceva… Parcă văd cum ciobanul mulțumește de întrebare, îi zice una, alta, îi mai recită din Miorița, scoate un rachiu să cinstească drona… Parcă văd cum drona și ciobanul se matolesc și încep să cânte, ciobanul din fluier, drona din Kalinka maia, apoi se înfrățesc și-și jură prietenie pe veci, își dau like-uri pe Facebook și, într-un final, se despart cu lacrimi în ochi și cu promisiuni ferme de revedere. Parcă văd cum ciobanul îi dă dronei un miel drept amintire, iar drona îi oferă o rachetă.
Pentru că așa sunt dronele rusești, prietenoase, fără caracter ostil. Ele nu vin cu gândul să ne ia pământul și apele, ci să ne întindă o mână la nevoie. Vorba aia, o dronă la vremea ei face cât zece FMI.
