Respingerea candidaturii Dianei Șoșoacă de către patru judecători numiți de PSD plus unul numit de UDMR bazată pe „atașamentul față de constituție și stat” este nu numai o preluare brutală a privilegiului alegătorilor, ci și o demonstrație de pliere pe cu totul alte interese cu care, din păcate, justiția ne-a obișnuit tot mai mult în ultimul timp (vezi numai cazul Iorgulescu). Desigur, declarațiile publice ale Dianei Șoșoacă au deranjat nu numai oamenii de bun simț, dar mai ales o parte din „lumea bună”, doar că declarațiile ei sunt declarații politice, care sunt protejate de imunitatea parlamentarei. Acte de trădare nu au fost constatate oficial din partea ei, nu este deschisă nicio anchetă penală, nu a avut nicio condamnare (cel puțin așa reiese). Și, la urma urmei, Vadim (să-i urăm sănătate odată cu Geoană) a fost Șoșoacă la puterea a zecea, și tot nu a fost invalidat.
Opinia generală este că aici a fost mâna PSD-ului care, sprijinit de UMDR, față de care nu ar fi prima oară pus în postura de a-i face concesiuni, a manevrat în așa fel încât să-l aducă pe George Simion în turul doi, conform unei judecăți, de altfel, greșite, că voturile șoșoace s-ar duce spre acesta din urmă. Dacă cineva a gândit o asemenea manevră, implicând unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, atunci a făcut greșeala vieții lui. Singurul lucru cert obținut printr-o astfel de stratagemă este doar crearea unui tăvălug anti-PSD asemenea celui de la alegerile din 2014. În plus, convingerea că voturile pentru Șoșoacă se vor duce la Simion este șchioapă, din simplul motiv că segmentul electoral al SOS îl consideră pe Simion un trădător și nu va fi nicio surpriză dacă va migra cu mic, cu mare spre Lasconi sau, și mai probabil, spre Geoană, propulsând pe unul dintre aceștia în turul doi și apoi mai departe spre scaunul de la Cotroceni.
PSD-ul se află acum în situația ingrată în care va trebui să se dezvinovățească. Și toată lumea știe că qui s’excuse s’accuse. (Scuze, m-a luat valul francofoniei!) Cine se scuză se acuză. Lovitura planificată cu minuțiozitate, probabil nu de acum, ci încă de la începutul verii acestui an, are toate ingredientele să se transforme într-o contralovitură cu repercusiuni asupra inițiatorului acesteia. Din tot acest amalgam care se mărește pe zi ce trece nu va profita însă Ciucă, așa cum și-ar dori liberalii, pentru că ostașul slujbaș este văzut deja ca un perdant. Va profita cel mai mare dușman al lui Ciolacu, recte Geoană. Pentru că și Geoană a fost atacat vehement, iar percepția populară va identifica, chiar dacă nu este adevărat, atacul acesta cu o altă tentativă a PSD-ului de a a-l aduce în turul doi pe Simion. De altfel amânarea de către CCR cu câteva ore a unei decizii în ce privea candidatura lui Geoană a stârnit firești emoții și presupuneri care vor produse la rândul lor consecințe. În altă ordine de idei, PSD va trebui să scoată la iveală fapte și acțiuni ale Dianei Șoșoacă motivante pentru decizia CCR, lucru care ar putea să devoaleze implicarea politică a acestui partid. Dar cel mai mare dezavantaj pentru Ciolacu va fi că va trebui să reia întreaga campanie începută, se vede treaba, mult prea prematur, iar gloanțele folosite până acum, dacă vor fi reîncărcate, se vor dovedi simple gloanțe oarbe, fără niciun efect la electoratul altul decât cel social-democrat.
Dacă într-adevăr PSD a stârnit toată această avalanșă, este de remarcat că nu și-a luat nicio măsură să nu fie prins în ea. Lucru care s-a și întâmplat. Tăvălugul de emoție anti-PSD prinde viteză și, în perioada imediat următoare, riscă să devină un tsunami distrugător. Alegătorii români sunt în mare măsură conduși de emoție, oricum mai mult decât de rațiune, și de acum încolo singura necunoscută este dacă intensitatea acestei emoții poate fi domolită și îndreptată spre alte direcții, prin alte manevre la fel de oculte.
Cel mai grav însă ni se pare atacul sfruntat la democrație. Nu este prima decizie controversată a CCR, dar este prima care stârnește stupoare prin arbitrariul ei. Este prima care nu lasă alegătorii să decidă, și, din acest punct de vedere, este prima care dă o lovitură mortală democrației – formă de organizare și de conducere politică a societății, bazată pe principiul exercitării puterii prin vot de către popor. Vor mai curge valuri de cerneală online sau televizată, dacă cineva va urma îndemnurile, periculoase de altfel, strigate de Diana Șoșoacă, dar această decizie fără precedent va rămâne pentru totdeauna în istoria politică a unei țări sărăcite mai mereu nu numai de avere, dar și de o viață liberă și demnă. Vor mai apărea o mie și una de teorii ale conspirației, dezvăluiri și atacuri dintre cele mai hidoase, într-un cuvânt, se prefigurează o campanie prezidențială cea mai urâtă dintre cele urâte.
În ce o privește, Șoșoacă va ști cu siguranță să joace cartea aruncată spre ea în zeflemea. Bazinul ei electoral tocmai și-a mărit prețul și sunt mulți dispuși să-l plătească, dar numai unul sau doi capabili să-l mobilizeze.
Nici că poate fi mai bine ilustrat proverbul „Unde dai și unde crapă”! Cu mențiunea că cea care a crăpat cel mai tare este democrația!
