Deşi funeraliile liderului nord-coreean Kim Jong-il au fost cel mai mediatizat eveniment al săptămânii, puţini ştiu că la ele au participat şi bocitoare profesioniste din satul oltenesc Vaideei. Din câte am putut afla, bocitoarele au reprezentat cu cinste România, în condiţiile în care niciun demnitar de la Bucureşti nu a catadicsit să vină să-l jelească pe liderul asiatic, însuşi şeful statului absentând de la ceremonie – probabil pentru faptul că el nu poate să plângă decât în anii electorali. Oricum, fetele noastre s-au descurcat de minune şi le-au învins categoric pe nord-coreence nu doar la puncte, ci şi la impresia artistică.
Din câte am aflat, după ce UE a interzis bocitul la înmormântări, bocitoarele din Vaideei au intrat, practic, în şomaj şi s-au descurcat foarte greu. De aceea, în disperare de cauză, au plecat să-şi găsească de lucru, măcar ca sezoniere, în lumea largă. Coreea de Nord le-a oferit prilejul de a arăta ce pot şi le-a dat o şansă nesperată prin moartea tovarăşului Kim Jong-il. Până acum, ele au trimis rudelor din ţară bani frumoşi şi au lăsat, în ţara de adopţie, o impresie deosebită. De altfel, bocetul lor, intitulat „Kim Jong-ile, cui ne laşi, că încă suntem foarte graşi”, a devenit un hit în Coreea de Nord, fiind difuzat non-stop la posturile oficiale de radio.
Şefa echipei de bocitoare, doamna Maricica Muică, ne-a declarat, prin satelit: „Ne simţim excelent în Coreea de Nord, plânserăm din tot sufletul la înmormântarea lui Kim ăsta şi le surclasarăm pe coreence. Se vede clar că sunt amatoare, deşi se tăvăleau pe jos de durere, niciun leşin ca lumea nu erau în stare să mimeze. Le dădurăm clasă, ce să mai vorbim! La pomană fu bine, dar se putea şi mai bine. Ţuica era slabă şi orezul mai mergea fiert, se vede că n-au mai gătit de mult nord-coreenii ăştia. Oricum, la câţi moşnegi văzurăm p-acolo, prin Comitetul Central al lor, e clar că o să avem de mâncat multe pomeni şi parastase şi ne bate gândul să rămânem la muncă aici încă cel puţin un an, că acasă nu ne mai descurcăm, ne tăiară Boc şi Băsescu pensiile, ne lăsară muritoare de foame!”.
Doamna Muică a mai precizat că s-ar fi dus, cu fetele din echipa ei, şi la funeraliile lui Havel, dar acolo invitaţii – mai ales Sarkozy, Clinton şi Băsescu –, râdeau de se prăpădeau, aşa că le-ar fi stricat prestaţia. Oricum, ele aşteaptă cu interes veşti din cealaltă parte a lumii, mai precis din Cuba: „Dacă moare Castro, luăm primul avion şi plecăm în Cuba. Poate că n-o să câştigăm cât am câştigat aici, în Coreea, dar măcar o să ne simţim mai bine. Păi se compară ţuica chioară a gălbejiţilor de coreeni cu romul ăla din Havana?”.
