Atentatele comise la Paris au adus un reviriment spectaculos pentru Charlie Hebdo, o revistă de nişă, care până săptămâna trecută abia de avea un tiraj de 60.000 de exemplare, la o populaţie de peste 65 de milioane de persoane (şi cine ştie cât o fi fost returul). Săptămâna aceasta, după ce până şi papuaşii şi malgaşii au auzit că erau nişte franţuji care făceau caricaturi cu Profetul fxxxxd capre, tirajul revistei a crescut, spectaculos, la 3 milioane de exemplare, ba supravieţuitorii ar fi primit şi un milion de euro de la guvernul francez.
La auzul acestei veşti, reacţiile în presa românească au fost împărţite: unii au spus că pentru nimic în lume nu i-ar ironiza pe ayatollahul Ponta sau pe alţi lideri uslamişti, preferând, în continuare, să zică blasfemii doar de nesfânta treime Băsescu-Udrea-Boc, în vreme ce alţii au declarat că ar face caricaturi şi lu’ mă-sa, ca să scape de faliment.
Dar exemplul cel mai elocvent de solidaritate cu caricaturiştii de la Charlie Hebdo îl oferă vedetele postului Antena 3. Într-un glas, Gâdea şi Badea strigă, făcând un apel de suflet către români: „Împuşcaţi-ne!”. Disperarea lor e uşor de înţeles: Voiculescu e la puşcărie şi cel puţin trei ani nu iese, Fiscul le confiscă sediul, ba vin şi le iau şi din casă, că s-au împrumutat la Felix bani furaţi, cifrele de audienţă sunt tot mai mici.
„Ne-am gândit că singura cale de a relansa Antena 3 e să ne împuşte cineva, poate primim şi noi bani de la guvern!, a spus Gâdea, adăugând: Facem un apel de suflet către toate comandourile băsiste, udriste şi macoviste, la suporterii lui MRU, la cei ai lui Boc, să vină la noi în redacţie şi să ne împuşte, să ne arunce în aer, să ne stranguleze cu propriile noastre limbi, că le avem lungi şi se poate… Sau măcar să ne înece în flegme, orice! Dacă ne sacrificăm noi, poate că scapă Antena 3 de la faliment şi o să aibă nevastă-mea de unde-i da înapoi datoria lui Dom Profesor!”.
La rândul lui, Badea a adăugat: „Şi eu fac un apel de suflet la motociclistul care m-a alergat prin ring acum o lună: Frăţioare, vino şi calcă-mă în picioare, fă-mă mochetă, pilaf, fă-mă ce vrei tu, să mor în chinuri grele, cum le uram duşmanilor băsişti, că altfel îmi iau ăştia şi căsuţa, şi măsuţa şi ajung să mă angajez iar badigard la Scorseze”.
