Ieri, într-un cartier al Bucureștiului, un copil a murit din cauza unui maidanez. Nu sfâșiat, cum a pățit alt copil, acum câțiva ani, în acest rai al câinilor de pripas care este Capitala României, ci speriat de maidanez, sperietură care l-a trimis direct sub roțile unei mașini. Acum, că a fost sfâșiat sau că a fost speriat, nu mai contează, cert este că, dacă maidanezul n-ar fi fost acolo, copilul ar fi trăit. Și probabil că maidanezul nu s-ar fi aflat pe stradă, dacă doamna Firea n-ar fi fost atât de ocupată în ultimele luni. Dar când să se mai apuce, săraca, și de strâns maidanezii de pe străzi, când ea are atâtea pe cap?
Căci numai Firea să nu fi! Duamna primar trebuie să se ocupe și de bărcuțele și vaporașele din Herăstrău, ea să aibă și grija panseluțelor din Cișmigiu, tot ea să facă și case pentru tineri, șomeri și mame cu copii în brațe, să-i spele și cămașa lu soțioru Pandele, să trimită și odraslele la grădi sau la școală, să spele – nu știu dacă bani -, să calce, să facă mâncare. Colac peste pupăză, ieri a trebuit să oficieze și căsătoria fostei sale colege de la Antene, Andreea Berecleanu, cu un celebru chirurg estetician care pun pariu că se pricepe și la himenoplastii. Deci, la așa program încărcat, când era, săraca, să se mai ocupe și de maidanezi?
Și pe urmă ea e o fire milostivă, ca și Oprescu, căruia i se umpleau pungile de sub ochi de lacrimi când i se vorbea despre eutanasierea maidanezilor, căci știa că rămâne fii-su fără obiectul munci și nu mai poate castra de vreo zece ori toate cotârlele din București. Deci cum să se apuce asemenea oameni milostivi să eutanasieze câini? În altă ordine de idei, doamna Firea are empatie față de animăluțele de pripas, că nici ea nu s-a născut la București, ci s-a pripășit pe-aici. Că ea ar eutanasia, poate, azi maidanezii, dar dacă vine, mâine-poimâine, vreun alt primar, bucureștean get-beget, care se-apucă să eutanasieze moldovencele, pe principiul că și ele tot de pripas sunt?
Duamna Firea, să știți că aveți toată considerațiunea mea pentru că, de când ați venit la Primărie, nu v-ați atins de maidanezi. Dar mă gândesc, totuși, că poate ar fi mai bine să vă atingeți. Bine, dumneavoastră aveți copiii protejați non-stop, nu-i bâzâie nici musca și nici anofelul, dar să știți că în București sunt sute de mii de copii pe a căror mămică n-o cheamă Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele și din cauza asta maidanezilor nu le e frică de ei. Nu zic să băgați patrupedele la săpun, că vă sar în cap alde Cuțu-Cuțu, Patru-Lăbuțe și alte oengeuri din astea de mănâncă o pâine de pe urma maidanezilor. Dar măcar așa, să-i mai toaletați nițel pe ici pe colo și anume prin părțile esențiale, cum ați făcut și cu o grămadă de copaci de prin București. Să le mai tăiați din hormoni adicătelea, poate nu mai atacă lumea pe stradă. Vă rog eu mult, faceți ceva! Sau, dacă n-aveți de gând să vă atingeți de maidanezi, măcar dați, duamnă, câte o catedră de cap de bucureștean: când vine maidanezul să ne latre, noi să ne cocoțăm pe catedră. Cam ca domnul Pandele, soțul dumneavoastră, că ați văzut ce repede știe el să se cocoațe, de nu-l mai dai jos nici cu DNA-ul.
