După lupte seculare, care au durat fix un sfert de veac, am trăit s-o auzim şi pe-asta: Iliescu e acuzat de crime împotriva umanităţii. Pentru că s-ar putea ca pe alta să n-o mai auzim (adică să nu mai prindem şi ziua când va fi condamnat), eu zic să ne bucurăm de ce-avem, să scoatem deja şampaniile de la gheaţă şi să ciocnim ca să primească după fapte, şi anume pe viaţă. Din păcate însă, veştile bune se opresc aici, pentru că, am aflat din surse sigure, plasate strategic în preajma fostului preşedinte, acesta e extrem de optimist. Acuzaţiile aduse de procurori nu-l sperie, ci, dimpotrivă, l-au făcut să renască, după ce duminică era cât pe ce să facă infarct (aţi vrea voi!) când l-a sculat Dragnea în picioare, să-şi comemoreze victimele.
“Domnul Iliescu chiar s-a bucurat când a auzit că e inculpat, fiindcă l-a mai scos din amorţeală. Bine, el e de părere că puteau şi procurorii să fie mai darnici, că doar nu dau de la ei, şi să-l acuze de genocid, ca pe Ceauşescu, nu doar de crime împotriva umanităţii”, au afirmat sursele. Acestea au subliniat că fostul preşedinte e nerăbdător să ajungă la puşcărie, pentru că doar acolo îşi va putea vedea liniştit de scris, fără să mai fie deranjat de nimeni. După mai multe cărţi despre meandrele concretului şi sinergia faptelor, Iliescu are de gând să rescrie Capitalul lui Marx, în varianta adaptată României moderne, sub titlul “Capitalul de cumetrie”. “În ritmul meu de lucru, ar fi spus Ilici, scriu într-o lună câteva mii de pagini şi după aia mă bagă în comisie şi ies din puşcărie fără probleme, indiferent ce condamnare primesc. De fapt, nici nu ştiu dacă am timp să scriu atât de mult cât mi-aş dori şi de aceea cred că o să mai chem o dată minerii să mai omoare nişte intelectuali prin Bucureşti, ca să primesc şi eu 20 de ani şi să am timp măcar un an să scriu”.
