Kingdoms of Amalur: Reckoning este o creație care reușește performanța unică de a semăna cu absolut toate jocurile role-playing inventate vreodată.
Când ești putred de bogat, poți să-ți îndeplinești unele dintre cele mai năstrușnice dorințe. Cei mai mulți oameni cu bani aleg, de-obicei, calea mult bătătorită a petrecerii private cu pipițe și cocaină, dar Curt Schilling, un fost jucător de baseball din America, despre care pot să fac pariu că nu ați auzit în viața voastră, își dorea foarte mult să facă jocuri. Astfel, cu banii câștigați de pe urma sportului a adunat niște nume grele din industria jocurilor și, împreună, au format un studio de jocuri care a creat Kingdoms of Amalur. Ce-a ieșit de pe urma acestei colaborări? Păi, un fel de copie de World of Warcraft în single-player, bineînțeles! Doar nu vă așteptați la ceva original și riscant când vine vorba de pălăria de bani cheltuiţi pentru realizarea acestui joc.
Chiar şi aşa, Amalur te lasă mai liber prin lume decât mă așteptam. Am plecat de la computer 20 de minute și, între timp, un prieten a pus stăpânire pe tastatură și m-a transformat, dintr-un fel de mesia al regiunii care salva pisicuțe din copaci și elimina tabere de răufăcători, într-un personaj mai hulit decât Emil Boc.
Doar că nu era vorbă de tăieri de salarii, ci, mai degrabă, de tăieri de cetățeni nevinovați. Toată escapada asta a fost taxată de joc cu închisoarea, dar, din păcate pentru reputația personajului meu și din fericire pentru amicul meu criminal, se putea evada și de-acolo, doar că nu cu șpagă ca la noi, în lumea reală, ci cu metoda mai tradițională a furișatului cu un pumnal în mână.
În concluzie, Kingdoms of Amalur este genul ăla de joc care trebuie păstrat pentru la vară, când în industria jocurilor e sezon mort, iar toţi colegii tăi de birou mănâncă gogoşi cu gem pe plajă la Nisipurile de Aur…
