09:00 Bună dimineaţa, dom’le jurnal. Recitesc ce-am scris în tine şi rămân siderat de violenţa revelaţiei, privind încruntat pe deasupra ochelarilor de sudură: într-o lume plină de rahat, în care ziarele s-au transformat în hârţoage imunde îmbibate într-un soi de găinaţ de pterozaur cufurit, tu, dom’le jurnal, eşti cel mai bun produs al slovei tipărite de la Gutenberg la mine.
09:01 Şi te rog să observi, dom’le jurnal, că modestia m-a determinat – într-un mod nobil, dar nejustificat de realitatea evidentă – să mai adaug un nume lângă al meu (chiar dacă mai puţin relevant). În plus, am limitat cu bunăvoinţă coordonata temporală la momentul azi, ignorând mult mai promiţătorul viitor infinit.
10:00 Cum spuneam şi în trecut, şi spuneam atât de bine, încât nu mă pot abţine să mă citez, „un spirit superior nu dă atenţie acelor mici detalii care guvernează minţile mediocre”. Nevastă, adu-mi treningul Adibas şi ilicul croşetat, că trebuie să plec la serviciu şi e foarte posibil să fiu invitat la TV. Şi sper că de data asta nu le-ai spălat aşa cum ai făcut luna trecută, de a ajuns un cretinet, altfel jurnalist cu funcţie, să-mi conteste aura.
12:30 Cum dracu’ să conduci crucişătorul presei româneşti şi să rămâi fără GPL fix în intersecţia din faţa Casei Presei?! Să permit, astfel, haitelor de înjurători să mă scuipe în continuare, să sloboade un puhoi de vulgarităţi noroioase, insulte, obscenităţi, între care cel mai puţin fetide sunt „fă!” (asta cred că mi se trage de la ilic, e roz) şi „hai sictir!” Dar eu n-o să mă cobor la nivelul lor de josnicie. Nu! Eu îmi păstrez condiţia de OM şi le doresc din toată inima „Moarte şi muie”!
22:00 E zece noaptea, mă uit pe Gândul şi-mi storc creierii încercând să desluşesc cu ce naiba m-am ocupat azi la ziar, în condiţiile în care în două texte n-am umplut de rahat pe nimeni. Cred că am îmbătrânit. Dă, Doamne, să nu mi se înmoaie!!!
22:01 Spiritul critic voiam să zic, Doamne.
