Moş Debilă are 52 de ani (dintre care aproape 20 irosiţi în câmpul muncii), o candidatură prezidenţială la activ şi impresia că-i răsare soarele de sub turul preţios al nădragilor. Supranumit frecvent Chucky sau, printre cunoscători, Porumbacul, omul preferă, se pare, apelaţiunile cel mai des folosite de Felix: „Crine, la picior, tată!” şi „Şo pe tiran!”…
Debilă nu e deloc un „moş” obişnuit, ci unul cu comportament deviant, expulzat din stirpea popular- creştină a “Crăciunilor” şi scos la înaintare de clanul social-democrat al „Gerililor”. Poate tocmai de aceea, Moş Debilă nu are o zi anume în care s-o ia la picior şi să sperie copiii neascultători din politica românească cu ţipetele-i jenante ori cu istericalele împrumutate de la tribun. Călare pe mătura cu care tot a făcut curăţenie în partid până a rămas aproape singur, Debilă iese deci pe bulevard şi pe sticlă pe 30 decembrie, 24 ianuarie, pe 10 mai sau 26 octombrie. În funcţie de confortul oferit de parcul de perne şi saltele folosit în cea mai mare parte a timpului, te poţi trezi cu Debilă la colindat şi-n 31 februarie, ori cu sorcova, la flagelat, în Vinerea Mare a Paştilor.
Moş Debilă nu are linişte, cică, dar are un somn de după-amiază care ţine până a doua zi la orele prânzului… Iar dacă, până acum, nici soneria mobilului, claxoanele din presă ori semnalele sonore din Parlament nu au reuşit să-l trezească, cu siguranţă că nu o vor face, în viitorul apropiat, nici clopoţeii sau zdrăngănelele roşii ale tichiei pe care, de mai bine de doi ani, şi-o tot trage peste urechi…
