În timp ce Nicușor Dan își numără liniștit postările virale, George Simion stă confortabil cu un sfert de fes pe fotoliul de la Cotroceni. Cu un 40% zdravăn în cont și cu zestrea de 13% adusă în dar de eternul Ponta, Simion e matematic imposibil de bătut. Turul II? Mai degrabă turul de onoare.
Nicușor Dan, singur pe lume… și pe buletin
Singurii care s-ar putea aduna la Nicușor la picnic sunt o mână de maghiari politicoși și câțiva peneliști rătăciți, care încă nu știu dacă votează sau completează sudoku. Restul? Au părăsit barca liberală mai repede decât un șobolan cu vertij.
PSD-iștii? S-au topit în peisajul suveranist ca înghețata uitată la soare. Cei mai mulți s-au lipit de Simion din reflex național, iar ceilalți au decis că o zi de stat acasă bate o criză de conștiință în secția de vot. Crin Antonescu? A fost un experiment. Electoratul lui PSD? A devenit ouă de cuc în cuiburi străine, în partide care n-au citit niciodată programul de guvernare, dar l-au simțit la instinct.
Progresismul calculat greșit și corbii suveraniști
Victoria lui Nicușor e ca un selfie din spatele unui incendiu: poate părea reușit, dar în fundal arde tot. Apariția lui în cursă a polarizat taberele, a rupt hărțile politice și a transformat alegerile într-un battle royale între „pro-europeni visători” și „autohtoni cu epoleti imaginari”. În haosul ăsta, corbii suveraniști ciugulesc liniștiți din rămășițele progresismului românesc, între două live-uri.
Ar fi avut Crin vreo șansă?
Posibil. Dacă ar fi candidat Crin Antonescu, ar fi atras voturi de pe ambele maluri: și de la cei care cred în Europa, dar și de la nostalgici care încă mai vor un președinte cu dicție de amurg. În schimb, Nicușor a venit cu aritmetica lui civilizată într-o luptă unde se vorbea fluent retorică de tabără.
Ce urmează? Programul „România în chingi”
Cu Simion la Cotroceni, ne putem aștepta la o rețetă suveranistă completă:
- Se schimbă guvernul cu unul AURit.
- Se pune presiune pe Parlament.
- Se ameniță cu anticipate, dizolvări și alte delicatese constituționale.
- Se visează o majoritate AUR-POT-SOS-PSD, cu premier cu steag în mână și tricolor pe fundal sonor.
Alegerile anticipate ar aduce, aproape sigur, o majoritate suveranistă absolută, că doar românul, când pornește pe un drum greșit, bagă și viteză.
Există vreo șansă? Da, dar cu sprint, nu cu plimbare
Coaliția pro-europeană poate pune piedică revoluției cu drapel galben-negru, dar trebuie să miște repede. Adică:
- Să schimbe guvernul.
- Să-l convingă pe Bolojan să desemneze un nou premier.
- Să pună USR la masă, să înghită nodurile, și să iasă cu un guvern proaspăt până vine George să-și aleagă pernele de la Cotroceni.
Un guvern cu 60% susținere parlamentară l-ar prinde pe Simion într-un colț constituțional din care n-ar mai putea decât să fluture amenințări, nu și decizii.
Poate fi Crin Antonescu soluția?
Sună ca o glumă, dar Crin încă are notorietate, un program, și (probabil) un costum de rezervă. Chiar dacă a pierdut, tot ar putea fi o piesă de echilibru în haos. Chiar și respingerea lui ar conta — măcar am ști că s-a încercat ceva.
Dacă nu… pregătiți-vă de tunelul suveranist
Dacă până diseară nu se pun la cale pașii de salvare, România intră cu ochii închiși într-o aventură politică de tip „Survivor: izolați și conducători”. Turul II va fi formal, iar cei 10% pro-europeni rămași activi se vor consola cu ideea că au votat frumos.
